Va prezint o imortalizata rasfatata a lui Ciupsi.
Este in transa, l-a hipnotizat gargarita.



Va imbratisez cu multa caldura si las mangaieri pentru prieteni.

Dragi gargarite, va prezint cu mare drag un nou membru al familiei: numele ei este Pucca.
Am avut pana acum 2 ani timp de 13 ani un caniche care mi-a fost ca un fratior mai mic. Din pacate nu a mai putut sta langa noi, si s-a dus in Raiul Cainilor. Nu va spun cata tristete a fost la noi in familie. De fiecare data cand ajungeam acasa, intreaga casa mi se parea extrem de goala, trista. Am incercat sa "suplinesc" aceasta nevoie de a iubi cu alte animalute (papagali, pesti) dar simteam ca nimic nu merge. In vara mi-am luat un iepuras (Pufa) si situatia a inceput sa se schimbe. Cu toate ca ea nu se bucura cand ajungeam acasa, parca ma simteam eu un pic mai implinita, stiind ca am "grija" unui animal.
Am stat ce am stat, si ma tot gandeam ca decat sa iau un caine si sa il tin chinuit, lipsit de miscare si atentia pe care trebuie sa o merite zilnic (eu fiind o parte din zi la munca) mai bine ma opresc la Pufa si atat.
Dar soarta mi-a facut sa imi iasa in cale o surpriza mare! Printr-o intamplare extrem de fericita m-am "capatat" cu un puiut de 3 luni de Amstaff. La inceput am fost extrem de reticenta, stiind ca rasa face parte din familia Pit-Bull-ilor, si au instinctele pe care toata lumea le stie. Cu toate acestea, am un vecin care are un Pit-Bull extrem de musculos care este foarte prietenos, mai ales cu copii. Se joaca cu ei, accepta sa i se umble la masele (hihihi), sa fie tras de urechi, coada, sa fie inhamat iarna la sanie, iar cand stapanul acestui caine iese si cu cainele si cu copilul lui in varsta de 5 ani la plimbare, cainele nu scapa copilul de sub privire, se uita la copil nu ca la o "fripturica", ci ca o mama ingrijorata. Acest om mi-a spus o vorba foarte frumoasa si plina de semnificatie: un caine cum il cresti, asa il ai. Este exact ca si un copil; daca il disciplinezi inca de mic si nu il lasi sa faca ce vrea, nu va ajunge obraznic.
Cum timpul si soarta le aseaza pe toate in fagasul lor normal in viata, prietenul meu s-a oferit sa ma ajute cu cresterea ei, asadar cainele sta maxim 3-4 ore singur in casa.

Fara sa mai lungesc povestea (simt ca as putea vorbi despre ea la nesfarsit, mi-am zapacit toti colegii de munca cu ea) v-o prezint pe Pucca.



Echipata de iarna:



Pucca impreuna cu nepotelul meu, uitandu-se la desene. Amandoi petrec 2-3 ore zilnic uitandu-se nemiscati la televizor.

Labutele ei sunt in forma de ursuleti (am chinuit-o un pic cu pasta corectoare, pentru a se vedea mai bine) .



Asta este privelistea mea in fiecare dimineata cand ma trezesc.

Numele ei de canisa este Tiger-Tiger (se si poate observa de ce).



Si iepurica mea, Pufa:





Cainele accepta iepurele, doar ca iepurele este mult mai viteaz decat cainele si isi impune respectul de cate ori are ocazia. Lui Pucca ii este frica de ea.
Aceasta este mini-gradina mea zoologica.

Sunt atat de minunati, draga mea Andrusca.
Sa te bucuri de ei cat mai mult timp si sa strangeti multe amintiri frumoase.
Frumosul tau nepotel sa creasca mare si sanatos.
Mangaieri pe banitele pufoase a celor doi prieteni.
Pupici pe inimioara si pe manutele cavalerului.

Sa va traiasca dragele mele.
Eu m-am pricopsit cu o closca cu 7 pui. S-a ascuns la porumbei si am auzit puii.
Nu am reusit sa o fac sa stea linistita. Asta e cea mai buna fotografie.
Pup dulce.