Nu uitam. Ma chinuia imaginea cainilor abandonati care erau morti de sete.
Saptamana trecuta, cand era caldura in toi, am taiat sticle de plastic de 5 litri si le-am pus apa cainilor de langa blocul socrilor mei. Este un gest minor care nu costa nimic, dar care i-a bucurat peste masura. Nu se mai opreau din baut.
Seara, tarziu, am vazut si broscute care cautau apa prin curte.
Canicula din ultima saptamana ne-a afectat pe toti, cu mic si mare.

Eu am sentimentul ca atunci cand ajut animalele, Dumnezeu face ceva sa mai usureze viata mea.
Era atat de cald in casa incat nu stiam ce sa mai fac, ca simteam ca ma sufoc si nu mai pot respira. Am iesit in spatele blocului unde este umbra unui copac (sa-i dea Dumnezeu sanatate cui l-a plantat acum multi ani, in urma) si am vrut sa ma asez pe un scaunel. Am vazut doi caini care stateau si ei la umbra. Le-am taiat tot asa, doua sticle de 5 l si le-am pus apa. Parca, dupa ce au baut ei, m-am simtit si eu mai bine, puteam sa respir mai usor. Am stat afara pana pe seara, ca au mai iesit vecine ce au gatit in ziua aceea si nu puteau respira in casa de caldura.