Nu-mi gasesc cuvintele sa spun cat este de frumos si cat de mult imi place.
Imi plac margaretele, lumina ce intra pe geam imi lumineaza privirea si raman cu ochii atintiti la silueta ce abia se ghiceste dintre copaci.
Ai cusut cea mai frumoasa bijuterie din colectia ta pana acum Doruletz si simt ca te caracterizeaza. Felicitari!

Doruletz, am pus melodia Silviei, si in pasi de vals iti scriu: "Este minunata colectia ta!"
Eu nu stiu cand am sa fac o pagina a mea. Timpul meu este foarte scurt.
Imi doresc sa te intalnesc, sa iti mangai fruntea si mainile care stiu sa realizeze asa frumuseti.
Cand si cand imi arunc gandul acolo unde te afli.
Ma gandesc la tine, la tot ce te inconjoara.
Vad, in gandul meu, o usa care se inchide, si o frumusete ce se desprinde de clanta cu gandul spre serviciu.
Si mai vad, un suflet nobil care vine spre casa cu gandul la: "Oare ce o face Naluca mea ?"
O cheie ce se aseaza usor pe un dulap, o casa mica, dar plina de lumina.
Parca iti simt oftatul usor de dupa drum si continui ziua doar asa cum crezi tu ca este mai bine.
Si ca sa ies din acest "butoi plin cu melancolie" iti intampin din nou colectia cu Ce frumoase sunt ele azi si vor fi mereu langa tine.
Cu toata dragostea mea pentru tine si pentru tot ce te inconjoara,
Georgeta, cea cu floare albastra.

Trebuie sa va spun ca am facut cateva modificari la acest goblen. Initial, am vrut doar sa micsorez spatiul de lumina de sus si sa las crengile copacilor sa se uneasca. Am renuntat, mai apoi, dar oricum sunt mai multe puncte sus, decat ar fi fost normal.
Am vrut sa micsorez balta de pe drum si am acoperit-o, in parte, in partea stanga. Si, nu m-am lasat pana ce nu am luminat putin verdele ierbii, tot in stanga, jos.
Brusc, dupa ce am facut aceste modificari, am realizat ca nu este ce mi-am dorit si apoi am lasat mintea sa cutreiere pe goblen, intrebandu-ma este boboc sau silueta. Acum, cand voi spuneti ca este o silueta, ma gandesc daca nu cumva este silueta celui pe care l-am intalnit in aceasta vara si de care sunt indragostita, dar care este atat de departe de mine.

Georgeta, si la mine timpul este scurt si ai intuit bine. Este din cauza Nalucei care saptamana trecuta a fost o ora in fibrilatie. Eu am o banuiala, dar medicul a spuns ca nu este asa. Naluca mananca de toate, inclusiv pastile si nu stiu daca nu cumva a avut acces, din nou, la dulapiorul cu medicamente, din casa ei.

Ai ghicit milimetric ziua mea, mai putin oftatul. Bunica ne-a invatat sa uitam ca exista oftat. Exista numai un somn bun, precedat de o tisana cu miere si lamaie si de si maine este o zi.

Cheia o asez in suportul mic de bronz ce are pe el patru nimfe si tot atatea carlige. Este asezat chiar la intrare, langa usa. Acolo este locul pentru cheia de la casa, cheia de la masina, dublura cheii de la cabanuta prietenilor nostri, din munti si dublura cheii de la casa fratelui meu (desi fratele meu locuieste la mii de kilometri distanta).

Georgeta, multumesc mult pentru floarea albastra si voua, gargaritelor, va multumuesc pentru delicatetea cu care ati intampinat picurii de ploaie.
Imediat ce termin cu tratamentul indicat de medic pentru Naluca, voi avea timp sa va vizitez si in eu, in casutele voastre.

Astazi, avem liber pentru ca se face dezinsectie la servici.

P.S. Am uitat sa va spun, ca la inceput am uitat sa centrez goblenul si de aceea se vede cusut si sus.

Cel mai mult imi place cum, la fiecare goblen, i-ai gasit perechea. Ce bine se potrivesc Biciclistele cu Caruta iar cele doua ferestre sunt de vis. Aceeasi transparenta diafana o gasesti in fiecare, iar daca primul este luminos si pastelat, al doilea este plin de romantism si umbre. Se completeza de minune si cred ca puse una langa alta sunt de senzatie.
Felicitari!

Dorutetz, cum ai putut sa cosi un goblen pana la capat, fara sa stim nimic? Esti plina de surprize. Mai ales ca opera ta este unica prin personalizare. Felicitari!
Cat despre Naluca, sa auzim numai de bine de-acum incolo. Prin prea multe incercari a trecut un sufletel atat de mic. Singura ei alinare si scapare este sufletul tau mare.
Te imbratisez cu mare drag.

Doruletz, tare frumos goblenasul tau. Numai privindu-l te duci intr-o stare de melancolie. Umbra aceea poate fi orice lucru sau fiinta iti doresti tu, totul depinde de imaginatia si de starea melancolica in care te afli.
Mi-ar fi placut sa il vad in serial, sa il vad cum creste, episod cu episod.
Pupici dulci si pentru Nalucuta, pupicei si mai dulci si sper sa fie sanatoasa.

Doruletz ai adaugat la colectia ta o minunatie. Felicitari!
Mi-ai indeplinit o dorinta. Imi doream foarte mult sa vad acest model lucrat.

Va multumesc mult ca v-ati facut timp sa ma vizitati si sa sa imi scrieti cuvinte atat de frumoase.
Alexa, in ciuda faptului ca nu am o familie care sa ma solicite foarte mult, nu stiu cum de reusesc sa nu mai am timp pentru micile mele placeri. Una dintre ele ar fi fost sa lucrez si eu un serial alaturi de voi. Poate, intr-o zi va veni si acest timp.

Voi stiti ca cel mai bun critic al lucrarilor mele este Naluca. Am rugat-o aseara sa imi spuna ce vede dincolo de fereastra. A aruncat numai o privire in timp ce infuleca (cand ii place ceva, infuleca, nu mananca) orezul cu lapte cu dulceata de trandafiri.
- Dor, este de la munte, nu? Dar este mai frumoasa cu ferestrele si vaza albastra. Si, acolo la geam era mai frumos la [cabana de la] munte [este lemn pe pervaz].
Dupa un timp (si-a lins buzele metodic si apoi a trecut la lingurita), m-a intrebat:
- Astea-s margaretele pe care le-am cules noi doua cand am vazut si vacile cu pete, nu?
Am dat din cap incet, a aprobare.
A mai luat cateva lingurite de orez si apoi, uitandu-se printre gene (de unde o fi invatat asta?), a strigat:
- Da, de ce te plimbi singura in ploaie?
Am intrebat-o unde si ea s-a ridicat cu lingurita plina de dulceata si orez si mi-a indicat silueta (bobocul?) de pe goblen. Am oprit-o sa nu atinga cu goblenul, iar ea m-a intrebat cu candoare:
- Nu esti uda?
Am dat din cap in semn ca nu sunt uda. M-a privit lung si mestecand cele trei lingurite de orez pe care si le bagase in gura, a zis:
- Mai bine ma luai si pe mine ca-i calda ploaia.
Zambesc si acum cand va scriu. Poate ar fi fost bine sa o fi luat si pe Naluca. Poate nu as fi fost atat de singura, acolo intre picurii de ploaie.

Deosebite tablourile tale (ca nu le pot denumi altfel).

Apropos de Naluca, copii vad lucruri pe care noi nu le vedem.

Jeni are dreptate: copiii vad lucruri pe care noi nu le vedem.