Inca nu pot sa cred. Ai plecat prea devreme dintre noi Ioana, gargarita draga. Credeam ca toate gargaritele sunt pazite si ocrotite in aceasta gradinita insa viata, asa cum este normal, isi urmeaza cursul ei.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Sincere condoleante familiei.
Un zbor lin, gargarita draga! Stiu ca de acolo iti vei veghea si ocroti copilasii.

Ioana, Dumnezeu sa-ti odihnească sufletul greu incercat in scurta ta viata.

Fie-ti tarana usoara, draga mea Ioana!
Condoleante familiei.

Nu! Nu! Nu! Nu ma pot impaca cu moartea, cu trecerea dincolo, cu ideea ca acolo este acasa. Sufar ca un caine ori de cate ori aflu ca moare cineva. Ma intelegeti? Pe mine chiar ma doare pana in adancul meu cand aud ca moare cineva. Nu ma impac eu cu moartea celor foarte in varsta, d-apoi cum sa ma impac cu moartea unei femei atat de tinere, cu copii atat de mici.
Pentru mine, Ioana, tu nu ai plecat, ai ramas si vei ramane mereu in aceasta gradina. Gerbera noastra Rosie.

Nu. Gargarita noastra nu a plecat, s-a dus sa-si odihneasca aripile mult prea tinere si incercate de viata, pe o stea. O stea pe care eu o voi numi Gerbera Rosie.

Ioana, tu ramai in amintirea noastra si atata timp cat oamenii (sau gargaritele) isi aduc aminte, tu traiesti.

Zbor lin Ioana!
Dumnezeu sa te aiba in grija lui!

Ioana mea, de cand mi-a spus Gabita nu imi pot opri lacrimile.
Iubita mea cu cine ma mai sfatuiesc eu?! Nu pot crede.
Imi doresc doar sa ii dai multa putere sotului tau ca sa poata creste si sa aibe grija de micutii tai.
Dumnezeu sa te tina in dreapta lui iubita mea!
Iti trimit pupici asa cum ne trimeteam mereu si te rog sa ma ierti ca nu pot ajunge sa te mai strang o data in brate.
Vei trai in sufletul meu mereu Gerbera mea Rosie

Nu pot sa cred!
Acum 6 ani iti vedeam pentru prima oara chipul:



Asa cum zic si restul gargaritelor, pentru noi tu ai ramas si ramai rezidenta cu drepturi depline si permanente in gradina noastra.
Te iubesc prietena draga.

Ioana, pace, lumina si odihna vesnica!