|
Dragele mele, noapte fiind un sfetnic bun, nu va imaginati ca dimineata, nu m-am desmeticit.
Mi-am adus aminte ca este posibil ca santajul meu, aplicat sefului cel tanar, sa intre sub incidenta legii, asa ca am zbaraniit telefoanele inca de la 7, desteptand pe multi din colegii si prietenii mei, avocati.
Am reusit sa gasesc unul la fel de nebun ca mine si dupa o intalnire scurta, pret de o cafea, intr-un fast-food fara pretentii, ne-am indreptat impreuna spre intalnirea cu seful.
Lucrurile au fost simple. Fara infatuare, mi-am prezentat avocatul. Am vazut cum nodul acela a lui Adam de la gatul sefului a jucat repede, semn ca nu ii convenea, asa ca a chemat si el juristul.
Doleantele mele. Sa se aplice tot ce s-a hotarat in contractul meu de munca, reinnoit numai acum doi ani: perfectionarea profesionala se va face pe spezele intreprinderii.
Cum am adus dovada ca toate cursurile le-am platit eu, am venit sa mi se deconteze contravaloarea a ceea ce cheltuisem. Nu am uitat sa mentionez ca mi se pare normal sa mi se deduca si diurna pentru perioada cand am fost la cursuri. Atat cat permite legea.
Seful a dat sa zica ceva, dar juristul l-a oprit. Si-a dat seama din prima ca a omis sa faca multe acte care i-ar fi exonerat de cheltuieli.
M-am ridicat si le-am spus ca eu ii las cu avocatul care ma reprezinta si care le va prezenta, la sfarsit si optiunea mea vizavi de continuarea activitatii in firma.
Seful cel tanar s-a ridicat ca un arc si mi-a strigat:
- Nu pleci nicaieri pana nu predai lucrarea!
- Care lucrare? am intrebat inocenta.
- Proiectul...
- Nu stiu nimic despre nici un proiect. Daca doriti, vorbiti cu sefii mei anteriori. Poate stiu ei ceva.
Putea sa ii sune pana la miezul noptii. Ex-sefa mea, m-a asigurat ca nu va mai vorbi in veci cu nemernicul cel tanar care s-a purtat atat de urat cu ea. Ex-seful meu cel drag, a ras in telefon si mi-a lasat un Nici o grija, Laura. Conteaza pe mine!
Ce vreti? Ma asigurasem de la prima ora ca nimeni nu va sufla o vorba despre proiect.
Am plecat din biroul juristului, flancata de sef. Cand a ajuns in dreptul biroului secretarei lui, aproape m-a imbrancit inauntru. M-am scuturat de mana lui ce era inca pe mine, uluita de grobianismul pe care il emana. A inchis repede usa de la birou si s-a intors spre mine:
- Cucoana, nu te juca cu mine, ca te bag la puscarie!
- Tocmai poti sa-i spui asta avocatului meu.
Scurt, vulpea din el si-a dat seama ca tactica nu este buna, asa ca a virat spre:
- Sunt in plop, Laura! Vine ala si eu nu stiu ce sa-i spun! Hai, ajuta-ma!
L-am privit drept in ochi si mi-am dat seama ca nu stie nimic sigur referitor la obolul meu adus la realizarea proiectului. Bajbaia si spera.
Am privit-o pe pitzipoanca lui si aratandu-i-o cu capul i-am spus:
- Chestiile acestea nu se discuta cu ea de fata.
A dat-o cu un semn de cap afara. Fetisoara a iesit atat de aferata si cu capul atat de sus incat nu a vazut si pragul de jos. L-a luat din plin in toc si dus-a a fost pe podeaua holului.
Am zambit, iar el uitandu-se la mine, cu inteles mi-a spus:
- O detesti ca este frumoasa, nu?
Ma bufnit rasul si chiar am ras din toata inima. La varsta mea, eu ador frumusetea, dar imbracata in hainele bunului simt, macar, daca nu si al inteligentei.
I-am trantit un:
- Marcel Proust zicea Sa lasam femeile frumoase barbatilor fara imaginatie. (Chiar ieri citisem citatul intr-un ziar si ma gandeam cat de bine i se potriveste noului meu sef!)
M-a privit tamp. Nu se astepta la un atac direct.
M-a invitat in biroul lui, mi-a oferit un ceai de lamaie de la expresorul personal si sezand, unul in fata celuilalt, a dat din cap catre mine ca pot sa vorbesc.
O clipa era sa gafez, numai ca telefonul sau prea aproape de mine, mi-a ridicat un prim semn de intrebare. In plus, la un moment dat a deschis sertarul din fata biroului sau, sertar pe care nu l-a mai inchis.
Sa nu-mi spuneti ca am vazut prea multe filme cu spioni. Din pacate, chiar zilele trecute, am auzit chiar din gura unui prieten apropiat ce iti poate face un instrument de inregistrat.
Asa ca, da, i-am explicat ca nu stiu nimic despre proiect, dar o sa incerc sa ma intalnesc cu colegii care au plecat din firma, poate aflu ceva de la ei.
Tot ce pot sa fac este sa il preiau pe musafir si sa-i arat orasul, sa divaghez suficient pe tema de inceput, dezvoltata in fata mea, atunci cand s-a discutat despre proiect si apoi sa-l parchez la hotel. Abia maine, am putea discuta datele problemei, numai dupa ce aflam toate informatiile.
M-a privit cu un licar de speranta, dar cu un zambet de vulpoi satisfacut. Mi-a zis:
- Bine, asa facem. Il ducem si-l aburim.
A fost randul meu sa intep adanc si fara mila:
- Eu nu ies nicaieri cu tine. Daca vrei sa rezolv problema, ma lasi singura cu el. Daca nu, te descurci.
S-a incruntat si i-au aparut siroiae de transpiratie pe frunte. Era nervos! M-a privit cu ura nedisimulata si mi-a zis, rece, ca este de acord.
Ce a urmat a fost simplu. Mi-am lasat avocatul (ce bine suna!) sa discute cu juristul in continuare, iar eu m-am reintors la firma, la pranz ca sa il intampin alaturi de sef, pe musafir.
Planul a functionat. Singura, cu domnul sexagenar am cutreierat cateva puncte de interes si apoi, sugerand ca este prea frig pentru o plimbare, l-am invitat la masa. Si, nu oriunde, ci la noi acasa. Aici, s-a minunat de ospitalitatea romaneasca, de bucatele noastre si de prietenul nostru (invitat cu talc, la aceasta intalnire), vorbitor fluent de engleza si cunoscut pentru firea-i glumeata. Am ras, dar mai ales au ras pe indestulate in timp ce eu aflam ultimele stiri de la prietenul meu avocat. Contravaloarea cursurilor mele si diurna mi-au fost virate in contul personal. Am aflat si decontul pentru oficiile lui: 500 lei. Mi s-a parut chiar modest, asa ca l-am invitat la noi, la masa. Astfel, am aflat si cum trebuie sa procedez maine, cand voi ajunge la servici si voi semna mai intai noul contract de munca ce imi aduce pe langa beneficii financiare suplimentare si niste bonusuri. Bonus in limbajul prietenului meu, inseamna ca mi-au ramas niste portite deschise, in caz in care voi fi sabotata si voi dori sa-mi dau demisia.
Pe musafirul firmei l-am condus spre seara la hotel. Sigur va dormi neintors. Sper doar ca mustul sa nu ii aduca ceva indigestie, la noapte.
Pe serverul firmei, nu pot sa intru. Colegul meu de suferinta, din firma, mi-a strecurat pe cand ieseam din firma un nu intra pe server ca au adus lupi tineri la intretinere si la soft.
Acum, cand va descriu ziua mea de astazi, pare totul atat de simplu si atat de placut. Din pacate, eu am lasat zilei de astazi un obol de cativa ani buni din viata mea.
Nu mi-am imaginat niciodata ca voi fi nevoita sa lupt pentru supravietuire, astfel.
Zambesc cu nostalgie zilei ce a trecut si mai adaug un murphysm: se putea si mai rau.
Asa ca, ma scutur si zambesc si va zambesc.
_________________
Laura - Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima pentru un prieten.
E asa ciudat ca mai gasim timp pentru ura
Cand viata toata, abia e-o picatura.
Ca nu culegem flori si nu zambim,
Noi, care, atat de repede, murim.
|
