Bica, ce intorsatura au luat lucrurile! Si totu-i bine, cand se termina cu bine.
Cand am citit despre decizia copiilor, pur si simplu nu am putut sau nu am vrut sa cred ca ar putea face acest lucru. Mi-am imaginat tot felul de scene, printre care, ca fetita ta a mai tras cu ochiul aici, prin gradina noastra si a citit de ceea ce ai scris in Strategie parentala si fiind tineri, pusi pe sotii, a vrut sa-ti faca o surpriza. Dar nici acest lucru nu a ramas in picioare, stiind de Bicu si problemele lui.
Finalul, unul cum nu se putea mai frumos si bine meritat.

Bica, mare atentie la cateii cuscrilor.

Viorela, o imbratisare plina de drag pentru tine si o urare de sanatate si prosperitate in noul an.

Anca, am patit-o! Copiii au rezolvat, au plecat cu inima indoita, mai ales ca nu se pot baza pe nepotul meu ce este de serviciu in aceste zile. Au plecat si cuscrii, nici ei prea incantati ca ne lasa catelusii pe mana.
Ai dreptate! Cateii nu ma asculta de loc. Numai de Mariuca asculta de parca asta ar fi facut de cand s-au nascut. Cum dispare Mariuca din raza lor vizuala, cum fac pipi pe unde apuca (isi insemneaza teritoriul, desi la ei acasa nu faca asa ceva; o fi de la pisicuta vecinei care a fost in grija mea, la inceput de saptamana?) cum mai trag de ceva. Nu le-am permis accesul decat pe hol, dar asta ramane doar o vorba.
Nu va povestesc ce este pe capul meu. Azi-dimineata Bicu, mi-a spus ca mi s-a ridicat parul de pe cap cand m-am enervat.
O trece ea si aceasta poveste si vom reveni la normalitate.

Draga mea, Anca, te imbratisez si pe tine si pe Claudia si doresc intregii voastre familii doar ce este mai bun in anul ce vine.

Bica, te imbratisez cu drag si sper sa reusesti sa te bucuri de sarbatori cu nebunaticii tai.
Multa sanatate si un an nou cat mai bun!
Pupici

Bica, tu ai atatea pe cap si eu zambesc cititnd ultima ta postare. Imi inchipui catelusii marcandu-si teritoriul si tu pe langa ei facand "crize", dar lasa ca trec si astea.

La multi ani, sanatate multa, multa, atat pentru tine cat si pentru Bicul!

Viorela, sunt toata plina de griji. Cosmarul, cu insemnatul prin casa nu a incetat si uite ca vine Boboteaza si nu pot sa spurc apele.
Copiii s-au indreptat astazi spre casa lor, iar cuscrii s-au oprit la Bucuresti la niste prieteni unde mai stau pana duminica. Nu puteam sa le spun sa vina mai repede sa-si ia cateii acasa, ca... m-am asezat in locul lor.

Cristina, cat ma bucur sa te revad. Sa ai parte, in noul an doar de lucruri bune si tu si cele doua bijuterii ale tale si toti cei dragi tie!

Pe de-o parte este de zambit. Drept este ca parca te bucura ori de cate ori ii vezi cat de nebunatici sunt si cata energie au.

Ieri dimineata, cat eram eu in piata, vecina a sunat la usa, cu pisicuta la picior. Aceasta a intrat in casa, ca la ea acasa. A iesit si Mariuca din camera ei, cu cei doi zurbagii si va las pe voi sa ghiciti restul. Perdeaua de la bucatarie trebuie schimbata, iar doua vaze inalte, (lut ars, de Corund) le-am dus direct la gunoi.

Cand am ajuns eu acasa, Bicu incerca sa lipeasca vazele, iar Mariuca le facea morala celor doi imblaniti. M-am suparat atat de tare incat am simtit ca-mi palpaie inima altfel (asta pentru ca Bicu nu are voie sa aiba socuri emotionale, cum a fost alergatul prin casa a patrupedelor) si m-am asezat coplesita pe scaun, in bucatarie. Mi-a trecut repede cand doua manute m-au prins de obraji si mi-au spus bine ca suntem noi sanatosi ca le facem pe toate! M-a bufnit rasul.

Vazele de Corund au fost daruri de la Bicu de-a lungul anilor. Stia cat imi place ceramica de Corund si a reusit de doua ori sa ma surprinda. Perdeaua era lucrata de mine pe borangic, pe cand eram mai tanara.
Cred ca le venise timpul sa dispara din viata noastra.

Bica, m-ai amuzat atat de tare. Intrebarea mea este: mai traieste pisica?
Stiu ca probabil nu este atat de amuzant sa te trezesti cu casa devastata, insa tot mi se pare o intamplare tare comica.
Te imbratisez cu drag si sper sa nu fi fost o suparare prea mare.

Viorela, pisica este bine-mersi. Numai ca a fost nevoie sa o spele pentru ca eu pusesem dis de dimineata niste faina, intinsa pe o coala de hartie alba, deasupra pe dulap ca sa fiu sigura ca nu are umezeala. Vroiam sa coc un aluat anume.
De pe perdea, pisica s-a refugiat pe dulap. Nici cateii nu aratau prea bine, dar i-a periat Mariuca cu peria... mea.
Acum cand privesc in urma mi se pare si mie amuzant, dar atunci ma chinuia chipul prea alb a lui Bicu. Parca ii disparuse sangele din obraz.
Sa ne dea Dumnezeu doar suparari din acestea.
Multumesc ca mi-ai mai smuls un zambet in seara aceasta.
Te imbratisez cu drag.

Eu iti multumesc, Bica, m-ai facut sa rad cu lacrimi.
Si eu te imbratisez.
Pupici.

Vai, Bica, mi-o inchipui pe Mariuca periind catelusii. Ce agitatie ai in casa, te si cred ca de abia mai apuci sa respiri.
Stii ce mi-ai spus candva: noteaza toate aceste peripetii caci vor trece anii si le vei uita si este mare pacat. Iti ofer acelasi sfat si stiu ca asa vei face.
Va doresc un an minunat, plin de aventuri frumoase alaturi de Mariuca, multa, multa sanatate atat tie, cat si Mariucai si lui Bicu.
Multi pupici de pe meleaguri straine.

Bica mea draga, ce de peripetii. Dar nu sunt astea sarea si piperul vietii? Iti multumesc ca m-ai facut sa rad, desi sunt convinsa ca a trebuit sa treaca ceva timp pana ai reusit sa vezi latura amuzanta a intamplarii.
O calda imbratisare,