Doruletz, m-ai emotionat enorm de mult. Cunosteam povestea din ce ne scriai tu, dar acum recitind-o am simtit o durere in inima.
Ma bucur enorm de mult ca Dumnezeu te-a rasplatit cu dragostea fratelui tau si dragostea cumnatei.
Cat despre Nalucuta iti spun ca Dumnezeu ti-a scos-o in cale, si candva va fi bine, ai sa vezi, ca Dumnezeu intotdeauna asculta ruga spusa de un suflet curat.
Imi plac enorm de mult panselutele tale, nu ma mai satur sa le privesc.
Pupici dulci, dulci.

Doruletz, intotdeauna in spatele cuvintelor tale am simtit o durere ascunsa, o tragedie. Ma bucur ca esti o invingatoare a sortii, ma bucur ca esti alaturi de noi si ca, din cand in cand, mai vii cu cate o surpriza cum sunt aceste panselute.
Te imbratisez cu drag.

Buna ziua, Doruletz!

Am revenit mai repede decat te asteptai. Am revenit pentru ca trebuie sa-ti spun ca imi semeni foarte mult.
Nu stiu, pur si simplu, nu stiu ce a fost cu mine in acea zi şi, mai intai de toate, te rog frumos sa ma ierti. Sa ma ierti, pentru ca am rascolit in amintirile tale si nu a fost frumos ce am facut.
In ziua in care am scris, nu mai stiam nici cum ma numesc.

Am scris mai sus ca imi semeni. Da, imi semeni. Zilele mele au fost tot timpul presarate cu lacrimi mai bune sau mai rele.
Mama a fost pentru mine, atat mama cat si tata. A fost nevoita sa divorteze de tata din cauza geloziei.
O copilarie apasatoare, pot spune, dar foarte frumoasa.
Am crescut ca o floare intr-un colt. Am razbit in viata cu vorbe bune sau cu violenta. Da, Doruletz, cu violenta, pentru ca eram obligata sa imi fac dreptate singura, nu aveam alta alternativa. Rautate a fost, este si va fi intotdeauna. Diplomatia am capatat-o un pic mai tarziu.
Am crescut repede spre surpinderea tuturor. Am stiut sa imi croiesc in viata drumul pe care il vedeam eu limpede, nu ce mi se impunea. Am fost, sunt si voi fi o rebela incurabila.
Vacantele le petreceam la tara, la bunici. Vacante minunate cu intamplari demne de povestit la gura sobei.
Prieteni? Nu prea. Stii, Doruletz ce prieten am avut eu de suflet? Un calut negru. Cu el imi petreceam vacantele colindand campiile. Il calaream cum apucam. Imi era greu in timpul scolii, dar in vacante totul era al meu. Am crescut cu el si cu satra de tigani din marginea satului. O satra frumoasa cu un bulibasa frumos si sfatos. Numai el stia cum sa ma faca sa ma simt altfel decat eram cu adevarat.
Cu el nu am dus lipsa de nimic.
De cate ori poposea in preajma satului bunicii intreba, in stanga si in dreapta, daca am venit in vacanta.
Era o incantare sa-l ascult, era minunat cand mancam mamaliguta cu ou fiert si uneori pui facut pe piatra.
Imi pasteam calutul meu negru langa satra lor si dupa ce ma „indopam” cu de toate ajungeam acasa obosita de atata zbenguiala, balacit si calarit pe coclauri.
Era frumos, eram libera, eram o salbatica.
Mai tarziu nu mi-am mai permis sa ma port asa, cum simteam, si satra mea deja nu mai venea. Crescusem si ei stiau asta. Bulibasa tot timpul imi spunea: „Ai sa te faci tu mare!"

Am scris acest lucru pentru ca ma doare sufletul pentru ce am pierdut.
Am pierdut o matusa. O fiinta care mi-a fost asa de draga si pe care am iubit-o si m-a iubit neconditionat. Imi placea sa vorbesc cu ea multe si de toate. Imi placea pentru ca era ca mine, vesela, pusa pe sotii si plina de fericire. Era o incantare cand o intalneam. Ma intampina in gluma cu: „Fa, doamna, da’ frumoasa esti!" – si radea asa de molipsitor ca imi treceau toate necazurile.
Doruletz, eu nu sunt frumoasa fizic, dar asa ma vedea ea, frumoasa.
Isi intindea mainile si ma cuprindea in brate cu o caldura ce nu poate fi descrisa de nici un scriitor. Era minunata si, pentru mine, ea era tot ce mi-a lipsit in copilarie – caldura sufleteasca.
Acum ma simt singura si tacuta. M-am inchis in mine. M-am ridicat in memoria ei pentru ca mereu imi spunea: „Auzi, gingasia mea, sa nu te lasi batuta nici dupa ce eu nu voi mai fi, ingerul meu de maine!" Acum…

Doruletz, te rog sa fii aproape de mine si sa nu-mi refuzi mica mea placere. Stii foarte bine despre ce vorbesc. Vreau sa fiu matusa ta macar o clipa. Vreau sa ma tii minte asa cum o tin minte eu pe matusa mea.

Cu multa dragoste
Georgeta


P.S. Gargarite dragi, va rog sa nu va suparati pe mine, am sa scriu si in topicul deschis de Silvia. Nu pot uita ca ati fost langa mine si, va rog frumos, lasati-ma sa cred ca toate sunteti frumoase, nu numai eu.

Gargarita-Ce frumoasa sunt eu azi!, ma bucur ca temerile mele au fost exarcebate si ca esti bine.

Rascolirea amintirilor este un exercitiu benefic. Parca ma purifica si imi da puteri. Nu te considera vinovata cu nimic. Cand eram foarte tineri, si eu si fratele meu, ne ascundeam trairile anterioare. Astazi chiar nu mai are importanta. Ai observat ca in viata ni se intampla sa consideram o bagatela ceea ce a fost? Prezentul ne striveste uneori si cred ca asta ti s-a intamplat si tie, dar si mie.

Cumnata mea pe care eu o socotesc un dar divin (este sora pe care nu am avut-o) a avut o problema de sanatate cumplita pentru o femeie. A pierdut sarcina si inca una suficient de avansata cat sa-i puna viata in pericol. Mi-am luat concediu prin mail si am ajuns la ei, dusa de matura unei vrajitoare, cred. Nu imi amintesc cum am ajuns la aeroport, nu imi amintesc tovarasii de scaun din avion, nu stiu cand am iesit din aeroport, - nu stiu nimic. Imi amintesc doar chipul fratelui meu ce m-a intampinat cu un ochi intunecati.

Din ceea ce scrii despre viata ta sa stii ca semeni mai mult cu noua mea sora, cumnata mea. Un copil necajit datorita lipsei tatalui din viata ei, datorita brutalitatii lumii de care a fost inconjurata. Ea nu a avut un calut, ci numai un caine caruia ii povestea amaraciunile vietii ei.
Este dureros pentru un copil si mai apoi pentru un adolescent sa aiba ca singuri prieteni, animalele. Imi imaginez suferinta ta si o asimilez cu a mea, atunci cand eram singuri (eu si fratele meu) si cand ne inconjuram de minciuni, speriati sa nu se afle situatia noastra si sa nu fim dusi la un camin de orfani.

Satra de tigani din povestirea ta are un pitoresc ce ma cucereste. Stii de cate ori am vrut sa intru in comunitatea lor, sa-i inteleg? Mi-a fost teama, asa ca toate au ramas tabu. Amintirile tale par pentru mine povestirea a ceea ce s-ar fi putut intampla daca as fi facut pasul sa ii cunosc.

Spui ca nu esti frumoasa fizic. Tocmai am citit mailul trimis de tine prin Monica si te-am cunoscut. Cat poti fi de aspra cu tine! Este ca si cum ai spune ca eu sunt urata, pentru ca, sa semanam si fizic. Despre anumite caracteristici ale parului nostru, shhh! Gargaritele nu au varsta!

Am vazut fotografia de la Graben Hotel (in care a fost cazat si Franz Kafka) si am cautat pe net ca sa iti gasesc pasii. Am vazut si fotografia cu delegatia din Coreea si mi s-a parut ca esti singurul chip care trebuie imbratisat si sarutat.
Monica a omis sa stearga mesajul pentru ea din primul tau mail si astfel am citit si ceea ce ii scriai. M-ai emotionat prin gandurile ce i le adresai.

Spui, ma doare sufletul pentru ce am pierdut. Da, sufletul doare si nimic nu ne face sa scoatem durerea de acolo. Pe cand eram in spital langa cumnata mea, ma gandeam cum sa o alin cand ma intreba de ce Dumnezeu nu a luat-o pe ea si sa fi lasat copilul. M-a infiorat cand mi-a spus ca era convinsa ca eu si fratele meu am fi crescut fetita aceea ce s-a transformat in inger. Cand ma inlocuia fratele meu la patul ei, mergeam la capela si plangeam si ma rugam Domnului sa o tina in viata pe surioara mea, dar si sa-mi dea un semn ce sa fac ca sa o imbarbatez.

Trauma ramane pentru noi trei si nu stim cand o vom scoate sau daca vreodata ne-o vom scoate din suflet. Oare Domnul ne face partasi la atata suferinta ca sa vedem anumite lucruri sau ca sa intelegem viata dupa alte coordonate?
Stiu ca timpul va atentua suferinta, dar cumplit mai doare, acum. As vrea sa am puterea sa uit totul si sa ma fac ca nu a existat, dar nu pot. Acum cateva minute am vorbit cu fratele meu la telefon. Doar un lung oftat este raspunsul lui la toate intrebarile mele. Multumesc cerului ca sotia lui se simte bine, ca este acasa langa el si doarme somnul de revenire la viata.

Iti multumesc ingerul meu de maine pentru protectia si caldura sufleteasca pe care mi-ai transmis-o. Ramai aceeasi rebela incurabila pentru ca asta ne completeaza.

In incheiere, o floare special pentru tine:

Mergand pe urmele Veronicai, am cules bulgari de culoare si i-am asezat (in restristea sederii mele la spital, alaturi de cumnata mea) in poala mea. Au fost terapia mea in aceasta perioada mai putin fericita a vietii mele.
Acum ma alinta prin culoare si prin dragalasenia temei. Evident, bulgarii mei vor incalzi biroul cumnatei mele si sunt singura ca ii vor insenina chipul, ori de cate ori ii va privi.

Doruletz Mic ai reusit din nou sa ne surprinzi intr-un mod atat de placut, cum numai tu stii. Bulgarii de culoare sunt o minunatie.
Imi pare rau sa aud de sederea in spital a cumnatei tale. Ii doresc multa sanatate.

Este un goblen minunat. Nu am cuvinte. Jos palaria!
Insanatosire grabnica, cumnatei tale.

Draga Doruretz, sunt impresionata de frumusetea goblenului, iar faptul ca-l vei darui cumnatei tale ma induioseaza. Imi pare bine ca am cunoscut un suflet bun, inconjurat de multa dragoste si noblete.
Te imbratisez cu mult drag.

Felicitari, Doruletz pentru colectia ta, dar si pentru ultimul adaugat in ea.
Bulgari de culoare este un model superb si care cred ca o sa incante inima cumnatei tale.
Pupici.

Doruletz, esti de fiecare data foarte surprinzatoare. Taci si faci. Si nu faci decat lucruri ce sa bucure si pe alti.
Felicitari!