Ovidia si Iunia, va multumesc pentru aprecieri.
Citat:
Te felicit inca o data si iti multumesc pentru votul acordat pentru gargarita lunii noiembrie.
Cand am vazut nominalizarea nu imi venea sa cred, pentru ca a fost prima oara cand a facut cineva asta pentru mine.
M-a bucurat mult gestul tau, asa ca inca o data multumesc.
Iunia, fac doar ceea ce simt. Iar eu am simtit ca trebuie sa te votez. Te imbratisez cu drag.
Aduc in colectie o noua micutenie,
Fiul lui Dumnezeu 2:
Si sa va spun si povestea celor doua iconite,
Fiul lui Dumnezeu si
Iconita.
Prima oara cand am lucrat aceste doua modele, au fost pentru mama mea. Doar ca inramarea de la
Iconita m-a obligat sa o mai lucrez inca o data (pentru ca ramele nu aveau aceleasi dimensiuni, deci nu erau o pereche). Astfel, am decis ca o voi face cadou cuiva si o voi mai lucra inca o data pentru mama (ceea ce am si facut).
Intamplarea a fost ca atunci cand am dorit sa o fac cadou unei verisoare de-ale mele (s-a casatorit in aceasta vara) si am sters rama si geamul, s-a patat passepartout-ul si nu am mai vrut sa o dau (ma gandeam ca va ramane urma de umezeala). M-am
uitat putin la mama si a acceptat sa ii dam
Fiul lui Dumnezeu. Si asa mama a ramas fara o iconita.
In fine, am convenit cu mamita mea ca sa o daruiesc si pe cealalta (nasei mele de botez), iar pentru aceasta intamplare i-am promis ca ii voi face cele doua iconite plus un bonus (
Coroana patimilor si
Lacrima cu mir).
Nu mi-am programat bine activitatile, sa fie toate cele 4 iconite gata pana de ziua ei (8 decembrie), dar sper sa o bucurie inramarile (nu stie ca am facut comanda de ele), iar finalul povestii (
Lacrima cu mir) sa il gaseasca sub brad, pe 24 decembrie.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea bijuteriilor facute de mine, dar m-am simtit oarecum datoare fata de voi sa spun de ce am lucrat iconitele de 2 ori.
Cu drag,
