Doruletz Mic, te-am visat asta-noapte.
Erai un fluture alb si imi dadeai ocol in gradina mea cu flori de la tara. Ti-am spus ca semeni cu Doruletz, iar tu mi-ai spus ca esti Doruletz. Ti-am spus sa intri repede in casa sa nu iti arda soarele aripile, iar tu mi-ai raspuns ca numai Dumnezeu poate sa ti le arda. Numai ca a venit o pala de vant si te-a luat de langa mine. Am alergat dupa tine, dar m-a oprit gardul. Tu imi strigai
Ramas bun, Bica, iar eu am inceput sa plang si plangand m-am trezit.
Nu stiu ce se intampla de toate cele care ti-am scris aici; te purtam in subconstient?! O fi nevoia de recunoscuta ta gingasie feminina in inimile noastre? Sau poate feminitatea ta gingasa? Ori poate sentimentul fortei si invataturilor tale, de altadata predate noua prin ceea ce ne scriai?
Imi lipsesti, tot asa cum imi lipseste Laura. Este un sentiment profund care ma apasa si din acest motiv am ales sa scriu, fie ca tu mai citesti sau nu ce scrie aici.
Oriunde ai fi, orice ai face, eu sunt convinsa ca imprastii aceleasi sentimente ce ne-au cucerit pe noi si ca imbogatesti lumea.
Pentru mine ramane un privilegiu faptul ca te-am cunoscut.
Mi-a luat o ora sa caut un fluturas ca cel din visul meu. Nu l-am gasit, dar tot simt nevoia sa iti postez o gingasie.
Bica, Doruletz a fost cel mai frumos fluture intalnit in viata mea vreodata. Asta pentru ca vorbim de privilegii.