Doruletz, am ramas tablou cand am vazut Picuri de ploaie, terminat.
O minunatie a iesit, un tablou perfect.
Felicitari!

Doruletz, tocmai citesc ceva foarte interesant si, iata opinia autorului:
In primii zece ani din viata lor, copiii au adesea o conexiune mai puternica cu Sinele Divin decat aveti voi acum.

Doruletz, Naluca este asa sensibila si afectuoasa, asa cum mi-am inchipuit-o. Cuvintele ei spun totul.

Asta da surpriza, nu gluma! Superb, mirific, etc. Picuri este un model frumos, dar din mainile tale a iesit o bijuterie. Felicitari, "te invidiez".
Onuta, nu am facut nimic la el.

Multumesc mult. Sunteti niste dulci. Tot timpul din lume, pentru voi, la goblenat!

Ce mai faci, Doruletz Mic?

Doruletz, pentru ca numai tu stii sa-i canti Nalucei, Fur Elise...

Ileana si Adnana sunteti speciale daca v-ati gandit la mine. Va multumesc din adancul inimii.

Pentru ca Diana si Iulia mi-au cerut lamuriri referitoare la petrecerea de aseara, ma conformez.
Am fost anuntati ieri, dupa pranz, de colegul nostru, Ion, printr-un biletel (facut la imprimanata) si plasat discret pe birou, ca suntem invitati fix la ora 18 la el, acasa.
Eu am vrut sa refuz, mentionand ca am pe fratele si cumnata mea cu care impart ultimele zile, in Romania. Au fost invitati si ei.
Am hotarat sa iau cadoul, imediat ce ies de la serviciu, numai ca o sedinta (de ultim moment) mi-a stricat planul. Sansele alegerii unui cadou in voie, au disparut cand colegul ne-a anuntat la iesire ca ne asteapta in costume de seara. Si utima lovitura, la ora 18 fix, o masina ne astepta pentru a ne duce la el acasa.
Fratele meu a hotarat, dupa ce m-a consultat, care va fi cadoul pentru Ion. Am dat din cap a aprobare. Picuri de ploaie, inramat (in Romania, de cumnata mea) si ambalat cu hartie de matase a ajuns in casa lui Ion.
Ion este un burlac inrait (dupa doua divorturi) ce si-a creat un cuib simplu si sobru, la marginea orasului. Nu i-am cunoscut decat livingul (salonul, cum ni l-a prezentat el) si baia carora le-am acordat nota 10 (zece) cu felicitari pentru inspirata mobilare (minimalista) si culorile de havan (peretii) si verde-oliv (canapele, draperii).
Am observat ca nu au fost invitati toti colegii, dar erau si multe persoane pe care nu le cunosteam.
Probabil, o firma de catering ii aranjase bufetul suedez, destul de pragmatic, asa ca acesta nu a constituit atractia serii, ci muzica si dansul.
A fost o seara minunata, cu muzica bine aleasa, cu un loc care parca te imbia sa dansezi mereu.
Gazda a fost atat de incantata de cadoul nostru, incat discret, acesta a si ajuns pe un perete, pana la plecarea noastra. M-a alinat atat de mult gestul sau incat mi-a disparut ghimpele din inima (ca acesta nu va fi al fratelui meu).
Am mai aflat ca ideea a fost ca noi sa nu venim cu daruri, motiv pentru care sedinta de astazi a fost mutata ieri si restul informatiilor (tinuta si masina ce ne-a preluat) aveau acelasi scop.
De fapt, numai un singur cuplu i-a mai adus un dar. O carafa din cristal, incastrata in coliere de argint, alaturi de sase pahare pereche. Banuiesc ca si ei, tot din casa si-au adunat cadoul.

Iulia, maslina verde, sarata mancata la sfarsit are un gust inconfundabil. Nu as rata-o niciodata. Numai ca nu m-as aventura sa degust din al doilea Martini. Ma autosesizez ca nu sunt tocmai in apele mele, nici in aceasta seara pentru ca observ ca imi adun greu gandurile pentru acest raspuns.

Am ales sa va scriu aici pentru ca de fapt, este continuarea istoriei lui Picuri de ploaie si pentru ca seara lui Ion a fost un regal, asemenea goblenului daruit. Este pentru prima oara cand particip la o astfel de onomastica si, cu mana pe inima, va spun ca nu o s-o uit niciodata.
A fost seara in care am valsat ca in filmele din copilaria mea.

Ce bine este cand amintirea unei seri placute este insotita de o multumire sufleteasca, asa cum este la tine. Ai vazut ca Picuri de ploaie a ajuns pe maini bune si a fost apreciat la adevarata valoare.

Asa este, Mona. Gestul acela simplu, de lua tabloul si a-l agata pe peretele lui, a fost extraordinar de frumos. S-a creat un moment de liniste, Ion a zambit catre toti, apoi s-a inclinat catre noi si s-a intors sa il agate de cuiul montat (cu vreo ora inainte) de un baiat cu un aparat micut ce a pocnit o singura data.