Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 26-11-2008
surioara mea in suferinta imi este dor de cuvintele tale, atata dragoste si iubire se revarsa din scrierile tale incat esti un balsam pentru sufletul meu.
Iti zimbesc si te imbratiseeeez!
Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 27-11-2008 esti deosebita. Esti fiinta speciala pe care am avut norocul sa o cunosc! Sunt o norocoasa si o fericita! Mi te imaginez in cuvinte blande, frumoase, in zambete, in picaturi de ploaie...
Un sarut pe inima!
Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 27-11-2008 am citit cu uimire cum ne-ai scris fiecareia in parte (si chiar nu inteleg de ce sunt uimita, tinand cont ca este vorba despre tine). Citind, mi-a iesit o lacrima in coltul ochilor si un zambet din adancul sufletului mi-a inflorit pe buze. Nu este prima data cand prin mintea mea a trecut un gand: ce bine ar fi fost sa fi fost scriitoare. Ai fi avut o multime de fane-gargarite care sa-ti citeasca randurile asternute cu atata iscusinta. Marturisesc (si cred ca nu o fac prima data) ca atunci cand intru pe forum abia astept reintalnirea virtuala cu tine. Nu exagerez cand spun ca tu esti cea mai buna prietena a mea. Zic eu ca relatia ta cu mine si cu toate fetele de aici este speciala. Nu ca nu as avea si prietene in viata de zi cu zi, dar cu ele mai discut si problemele ce apar si care nu ne fac atata placere (probleme inerente, care apar si de care vrei sa te descarci in fata cuiva), iar atunci conversatia nu mai este atat de pura si de speciala (este de-a dreptul comuna) cum este cea cu tine. Vorbele tale sunt un
balsam pentru mine (si nu numai) si astept cu nerabdare sa le gasesc aproape zilnic aici la locul lor
Te sarut cu mult drag si
iti zambesc din toata inima!
Replica: Cele doua Laure by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-11-2008 M-am dus repede sa iau niste iaurt de la magazinul de cartier si am vazut, undeva langa tufisurile ce strajuiesc aleea, un morman de haine.
Am socializat cu vanzatorul care era singur in magazin, ba chiar am gustat din cafeaua de la expresor pe care o vinde, dar care mi-a fost oferita gratuit. Se luminase cand am trecut spre casa prin dreptul aceleasi alei. Mi s-a parut ceva neinregula si m-am apropiat. Am vazut cazuta o fiinta. Parea ca este un boschetar ce dormea. M-am apropiat, am strigat, dar nici un raspuns. Am ingenunchiat si am zgaltait paltonul maron. Nici un semn. Am dat la o parte ceea ce s-a dovedit a fi o broboada neagra de lana. S-a conturat parca o femeie. Am strigat in timp ce-i scuturam corpul. Am lasat plasa jos si mi-am proptit genunchii de pamant ca sa am echilibru si mainile libere. Am intors corpul cazut cu fata catre mine (desi se spune ca nu ai voie sa faci asa ceva pana nu vine, politia, ambulanta). O batranica slaba (mai slaba decat Floricica mea), cu fata alba-galbena, cu ochii inchisi, cearcane si buze negre. I-am luat pulsul firav de la gat. Traia, dar era fie in lesin, fie...
- Traieste? am auzit o voce de barbat in spatele meu.
Era vanzatorul de la magazin care iesise sa dea cu matura, dar m-a zarit ingenunchiata si a crezut ca am patit eu ceva. I-am confirmat ca da si el a luat-o repede in brate si a pornit-o in pas alergator spre scarile blocului meu. Mi-am recuperat plasa si am alergat dupa el. L-am ajuns cand suna la usa. Mi-a deschis sotul meu care statea privind intepenit in cadrul usii, hipnotizat spre scena din fata lui. I-am strigat sa aduca o patura. Am intrat in living unde vanzatorul a asezat batrana pe patura intinsa pe canapea. S-a scuzat ca a lasat magazinul deschis si a plecat intr-o clipa.
Ma simteam neputincioasa sub privirile sotului meu care a reusit doar sa ingaime:
- Suntem serviciu de asistenta sociala, Laura?
I-am spus sa sune la ambulanta. Am luat repede un prosop, l-am inmuiat in apa fierbinte, l-am stropit cu otet si il puneam alternativ, cand pe frunte, cand la nas, cand pe gatul batranei. Ii deschiasem jacheta groasa (de sub palton) de postav si dupa ceva opinteli reusisem sa ii eliberez gatul. A aparut si Floricica care s-a repezit cu alt prosop infierbantat de apa, sa ii frece mainile. Cand feciorul meu a trecut spre bucatarie, a reusit sa-si mascheze surpriza, dar nu si sarcasmul:
- Bunul Samaritean?
- Nu se compara! i-am strigat.
Era pe punctul de a intra in bucatarie cand s-a intors spre mine si m-a intrebat in cel mai candid mod cu putinta:
- Nu cumva esti sub incidenta legii, acum?
Floricica s-a repezit inspre bucatarie, cu prosopul in mana, anuntandu-ne ca trebuie sa il mai infierbante, dar de fapt, pentru a imi impinge progenitura din fata ochilor, spre bucatarie.
La intoarcere, Floricica m-a intrebat:
- Este ceva ilegal, acum?
- Taci, Floricica si freaca si picioarele ca eu incerc sa o dezbrac.
- Nu o mai dezbraca ca in trei minute vine ambulanta, am auzit in spatele meu, glasul baritonal al sotului meu ce a iesit din casa, trantind usa cu obida.
Care nevasta asculta de barbat? Eu, nu pot sa ma laud.
Am dezbracat batranica de palton, am reusit sa ii deschei doua jachete, dar m-am impotmolit in fata a doua pulovare ce trebuia scoase pe cap. Fiecare lucru cu care era imbracata batranica, arata o grija deosebita pentru curatenie. Miros fin de lavanda adevarata se isca din lucrurile ei.
O alta usa trantita, lipita de un
Sarut mana, mama! si am inteles ca am rams numai eu cu Floricica. Mi s-a parut ca brusc imi pierd din siguranta si pentru un timp m-am gandit ca ar fi fost bine sa fie si vecinica cu noi, dar am alungat gandul, zicandu-mi ca este cardiaca.
Un sunet scurt al soneriei, doi tineri ce au navalit in casa cu niste harnasamente ciudate (imbracati in albastru inchis!) si o fraza care m-a naucit:
- Suntem de la upu!
- De la ce?
Nu mi-au raspuns sau cel putin asa mi s-a parut mie, dar am inteles ca sunt de la ambulanta: cu profesionalism, au pus repede aparat de tensiune, aparat de respirat, ascultau minimile informatii pe care le primise Floricica despre caz, atat cat putusem sa ii suflu cat erau cei doi barbati ai mei in casa. Am mers repede sa ma imbrac si in momentul in care ieseau cu batranica pe targa, pe usa apartamentului, eu eram deja cu cheile masinii in mana si poseta pe umar. M-au anuntat ca nu pot sa ii insotesc in ambulanta, dar asa imi imaginasem si eu, asa ca i-am spus Floricicai sa aiba grija de casa, iar ea drept asigurare mi-a raspuns:
- Sigur, o sa-l sun pe Stefan!
Am urmat ambulanta pana la spital unde am vazut culoarea ochilor batranicii mele: albastri! I-am povestit doctoritei care a preluat-o, tot ce stiam, tot ce facusem si tot ce as spera pentru batranica. Mi-a zambit cald, dulce si aproape cu tandrete:
- Credeti ca eu sper altceva pentru ea?
Si nu s-a dezmintit: mi-a adus batranica la viata, i-am vazut culoarea ochilor, am aflat ca este dintr-o comuna de munte din judet si ca a adus-o un consatean cu masina la oras ca sa mearga la doctor, ca ii era rau de cateva saptamani, dar nu s-a indurat de munca. Abia coborase din masina si vroia sa se indrepte spre statia de autobuz de pe cealalta parte a strazii, cand a simtit ca se prabuseste. De restul, nu isi aminteste nimic. Un glas mic, sfarsit ne-a spus si numele: Anitza. Am ramas langa ea pana cand doctorita m-a invitat sa trec in sala de asteptare pana termina toate investigatiile.
Mi-am gasit un loc langa un colt, departe de usa ce se deschidea aducand de afara aerul inghetat. Am simtit brusc cum ma ia o stare de bine. M-am gandit ca poate este de la caldura emanata de caloriferul din dreapta mea. Mi-am luat fularul de la gat si l-am asezat-o pe calorifer si apoi mi-am culcat capul pe el. Nu stiu cand am adormit si cat am dormit, dar m-a trezit mana doctoritei ce ma scutura M-a luat in cabinet si m-a ajutat sa ma asez pe scaun. Nauca, m-am simtit rusinata de postura mea si atunci imi trecea prin cap doar un singur gand: ce fel de semne am eu pe frunte de la presiunea capului pe calorifer?
Blandetea de doctorita mi-a explicat ca batrana este anemica, are o osteoporoza avansata, iar durerile pe care le resimte cel mai des, sunt dureri reumatice. Mi-a spus ca i-a facut toate analizele si investigatiile in spital, ca i-a facut o schema de tratament, pe care mi-a detaliat-o si mi-a inmanat medicamentele. M-a rugat doar sa am grija ca batranica sa ajunga la microbuzul care o va duce in satul ei. Mi-a lasat-o pe Anicutza in grija, dar grija mea, in acea clipa era sa inteleg cum zambeste femeia aceea de ma incalzeste din cap pana in picioare. Arar mi s-a dat sa vad oameni atat de calzi si care emana atata energie de reusesc sa te-ncarce instantaneu. Nici nu am reusit sa spun ceva, ca a si disparut din fata mea, agatata de mana unui medic ce o ducea spre alta urgenta, in alt cabinet. Am ajutat-o pe Anicutza sa se imbrace, am luat actele medicale si medicamentele si apoi am coborat cele cateva scari ale spitalului pana la masina, brat-la-brat. Am ajutat-o sa se urce in masina si cand sa ies din spital, am vazut un magazin alimentar. Am intrebat-o ce sa ii iau de mancare. Mi-a raspuns ca i-a dat doctorita sa manance si nu ii este foame. In clipa aceea mi s-au imbulzit multiple intrebari in minte si am dat in marsarier pana la un rond. Am lasat-o pe Anicutza in masina si am alergat din nou la UPU. Am intrebat de doctorita si mi-a raspuns asistenta ce o secondase cand o preluase pe Anicutza:
- Este pe la 3, dar nu stiu sa va spun exact.
Ma gandeam cat timp mi-ar lua sa gasesc doctorita pe la etajul trei, asa ca am intrebat-o direct pe asistenta cat costa analizele, investigatiile, medicamentele batranei. Cu un aer complice, asistenta mi-a spus ca totul este platit. Am vrut sa stiu cum si de catre cine, dar ea mi-a taiat-o scurt:
- Doamna doctor a rezolvat totul!
A urmat, zambetul tandru, copie al celui vazut la doctorita. Cred ca este un zambet molipsitor sau un zambet terapeutic (?). Cu o mana ferma a strans bonul de la farmacie pe care eu tocmai il zarisem pe birou, iar cu cealalata m-a condus spre iesire:
- Nu va suparati, dar am o urgenta alaturi.
Am iesit nelamurita din spital si tocmai ajunsesem langa masina cand am vazut-o pe Anicutza vorbind cu un barbat intre doua varste. Era consateanul ce venise sa o preia de la spital ca sa o duca acasa, ca el isi terminase treburile la oras. De unde or fi avand oamenii acestia de la tara stiinta sa se cronometreze, de se intalnesc intrun oras asa de mare? Anicutza a scos o batista pe care s-a chinuit sa o deznoade. Cand operatiunea a luat sfarsit, am vazut ca acela este portofelul ei: adunat nu stiu daca toti banii ei erau mai mult de un milion (bani vechi). M-a intrebat cat costa cu totul: doctor, buline si grija mea. Ne-am urcat cu totii in masina mea ca sa lamurim lucrurile. Am luat actele ce dovedeau analizele si investigatiile la care fusese supusa, i le-am asezat in ordine. Am luat medicamentele si i-am aratat pe schema de tratament cum trebuie sa le ia. Cand am terminat de explicat, am vazut-o decisa: a luat toti banii si mi i-a asezat in poala. A luat batista (alba!) si a inceput sa o impatureasca cu calm si parca cu usurare. I-am luat batista, i-am asezat banii la lor, i-am innodat-o la loc si i-am inmanat-o. Am luat reteta si m-am uitat dupa parafa. Am tresarit, uimita! I-am spus:
- Uite bunicuta pentru cine trebuie sa te rogi: o cheama Laura pe doctorita si ea a achitat totul pentru dumneata.
- Dar pe dumneavoastra cum va cheama? Vreau sa va pun la pomelnic.
Am ezitat, dar mai apoi i-am spus:
- Ma cheama Laura, asa ca o sa te rogi pentru doua Laure.
P.S. In acea zi sotul si baiatul meu nu au abandonat zambetele sarcastice, profitand de lipsa Floricicai, plecata la intalnirea cu nea Stefan.
Era doar inceputul furtunii, dar despre asta, altadata!
Pana atunci va zambesc cu zambetul pe care l-am invatat de la blandetea numita Laura, pentru care acum se roaga o bunicuta din varf de munte.
Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 28-11-2008 m-ai lasat fara cuvinte. Ar trebui sa nu ma mai mire nimic din ce vine de la tine. Ar trebui doar, caci ma uimesti de fiecare data si ma lasi fara cuvinte in admiratie. Bunicuta a avut doi ingerasi pazitori in acea zi: Laura si Laura. Coincidenta?! Nu prea cred...
Sper ca furtuna a trecut si a rasarit deja soarele!
Acum zambesc si iti zambesc!
Replica: Laura, fara sa vreau mi-au venit lacrimi in ochi. by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 28-11-2008 Esti incredibila si mai ales felul in care stii ca sa redai totul prin cuvinte este absolut remarcabil. Esti o minune!
Eu am fost ieri cu sotul, mama si o prietena la un orfelinat din apropierea Ploiestului si am ramas suprinsa de tot. Cred ca poti sa-ti imaginezi ce inseamna ca sa vezi atatia copii la un loc, dar fiecare era fericit ca poata sa primeasca o mangaiere, o vorba buna. Doamna care detine orfelinatul este o doamna extraordinara si ea la randul ei are 8 copii, s-au mutat acum 2 ani din America ca sa se ingrijeasca mai bine de orfelinat. Pentru mine a insemnat mult aceasta experienta si sper cat de curand ca sa mai am ocazia sa ma duc. Sara era in al noualea cer alaturi de atatia copii. Numai bucuria pe care ea o exprima printr-un ras zgomotos pentru mine era enorm de mult.
Laura, tu iti dai seama cati oameni minunati exista pe pamantul acesta? Tu esti unul dintre ei.
Pupici dulci
Replica: Roxana, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 28-11-2008 pupici pentru micuta zambareata.
Laura, stii cum se spune:
Omul potrivit, la locul potrivit. Tu te incadrezi perfect: pentru batrana ai fost omul potrivit la locul nepotrivit, pentru ca era cazuta pe strada, dar totusi in locul potrivit pentru ca erai tu in preajma.
Un pupic dulce pentru minunea pe nume Laura.
Replica: Cea mai calda imbratisare by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 28-11-2008 si cel mai sincer zambet pentru minunea numita Laura!
Reusesti sa ma emotionezi de fiecare data. Ai fost ingerul pazitor al acestei batrane (ma emotionez mereu cand aud despre oameni batrani care au muncit o viata si care acum sunt singuri si nu are cine sa le intinda o mana de ajutor).
Replica: Adaug o a treia Laura by Admin TTT (3908 mesaje), la 28-11-2008 Un satean de la Raiul meu m-a anuntat ca mama lui, tanti Maria, este bolnava grav. L-am rugat sa o aduca pe batrana la Focsani, ca de rest ma ocup eu. Am facut programare la o doctorita care o ingrijeste si pe mamica mea.
Cu o zi inainte de intalnirea cu doctorita, sateanul m-a anuntat ca nu poate sa o aduca pe tanti Maria pentru ca este prea slabita. L-am rugat sa aduca toate actele medicale ale batranei si sa incercam o consultatie fara pacient. La mine au ajuns doar actele in final, asa ca am rugat un Gargarel sa se ocupe el de intalnirea cu doctorita. Am avut surpriza sa fiu sunata de doctorita (pe telefonul Gargarelului) care mi-a cerut amanunte si care chiar mi-a spus ca cineva de la clinica va fi in Tulnici, lunea urmatoare si daca un apartinator din familia batranei va veni la dispensar, asistentul va merge la Lepsa si va recolta analizele batranei. La intoarcere, Gargarelul mi-a asezat pe masa banii pentru consultatie, spunand ca doctorita a refuzat sa fie platita. Mai mult, mi-a spus ca el asa o doctorita nu a mai vazut: un inger pe pamant.
Tanti Maria, in urma analizelor a fost diagnosticata si doctorita i-a prescris reteta.
Cand am citit ce ai scris, mi-am adus aminte ca pe ingerul-doctorita sau doctorita-inger o cheama tot... Laura.
Sa zambim in fiecare zi pentru ca exista astfel de oameni!
Cu o calda imbratisare si un zambet pentru tine,
Monica
Replica: Ma tot gandeam in ultima vreme, by cucos catalina (1619 mesaje), la 28-11-2008 ca nu am mai citit un roman de aventuri sau o nuvela interesanta sau macar o poveste adevarata dintr-o revista de la Rodipet! Dar oare ce nevoie mai am, cand tot citind pe topicul Laurei ma delectez la propriu cu o asha exprimare relatand minutzios incercarile unui suflet nobil shi raspunsurile prompte ale acestuia, desfashurate intr-o lume reala cu personaje reale?! Ce pot sa concluzionez?! Cum de am curajul, sa ma mint, ca nu citesc din moment ce iau contact cu asemenea capitole interesante? Spor in continuare la scris, draga Laura, ca de subiecte observ, ca tot ai parte!
Shi, daca tot suntem la numele Laura, filmul
Twin Peacks mi-a placut mult in perioada liceului shi tot atunci, am citit cu interes Jurnalul Laurei Palmer!
Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 30-11-2008
Multumesc pentru ca existi!
Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 05-12-2008
mai da-ne cate un semn de viata, te rog. Deschid aproape zilnic forumul si sunt deznadajduita ca nu gasesc nimic scris de tine.
Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 Citat:
Sper ca furtuna a trecut si a rasarit deja soarele!
Din pacate, furtuna in casa mea continua. Motivul? Se marita Floricica.
Familia (sotului meu) imi cere imperativ sa impiedic casatoria. Eu vorbesc de liber arbitru, ei imi raspund ca este vorba de bun simt.
Floricica nu stie nimic despre furtuna declansata de ea.
Cand o vad ii zambesc complice si cu intelegere.
Si tie zambesc si sper sa ai intelegere pentru lipsa mea de pe forum.
Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 Citat:
Laura tu iti dai seama cati oameni minunati exista pe pamantul acesta?
Da. Roxana. Imi dau seama cati oameni minunati exista pe aceasta lume pentru ca in clipa aceasta tocmai ii scriu unuia dintre ei:
tu, Roxana.
Iti doresc sa nu uiti ca undeva:
Citat:
Sara era in al noualea cer alaturi de atatia copii.
Oare nu era o reverberatie a faptei tale dumnezeiesti? Eu sunt convinsa
ca acesta era cauza, motiv pentru care iti zambesc, iar Sarei ii sarut manuta stanga.
Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008
Citat:
Un pupic dulce pentru minunea pe nume Laura.
Si eu pentru o
minune numita
Elena, trimit un zambet cald care sa te imbratiseze in Bucuresiul rece de unde lipseste Pitic.
P.S.
Pentru Pitic, fac lobby la Mos Craciun sa vina cu os mare cu zgarciuri multe.
Replica: Nicoleta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008
Citat:
cel mai sincer zambet pentru minunea numita Laura!
Asta inseamna ca eu trebuie sa-ti trimit un zambet pentru fiecare elev, caci tot atatea minuni faci si tu, zilnic. Si, evident ca zambesc cum ti-am scris pentru ca ramai o multi-minune.
Replica: Monica, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 Citat:
ingerul-doctorita sau doctorita-inger
Mi-as dori numai astfel de doctori. Sau numai asfel de ingeri? Cum o fi corect?
Ma bucura faptul ca ingerii sunt peste tot. Mai ales langa tine.
Iti zambesc cu zambetul pe care l-am invatat de la blandetea numita Laura.
Replica: Catalina, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 talentul meu la scris mi l-a descoperit invatatoarea mea pe cand eram prin clasa a doua, dar nu m-a ajutat nimeni sa ma dezvolt. Astazi, privind in urma, peste ani, cred ca nu este nici o pierdere. Nu as fi facut multe alte lucruri, daca as fi alocat scrisului mai mult decat o fac acum.
Uneori mi se pare ca-mi curg cuvintele spre degete si mai apoi spre tastatura, manate de cineva. Cred ca este doar dorinta de a va povesti frumos, clipele mele.
Twin Peaks a fost unul din serialele mele preferate, desi la un moment dat am simtit ca nu mai rezonez cu subiectele sau non-subiectele create de scenaristi. Si, brusc n-am vrut sa o mai descifrez nici pe Laura Palmer.
Astazi, privind in urma, ma gandesc ca toate au un sens, inclusiv indepartarea mea de Laura Palmer.
Si eu imi doresc sa am timp sa citesc. Poate o sa citesc dupa o... nunta ce se anunta in familia mea.
Cum la tine momentul nunta a trecut, iti prezic ca in curand o sa ai timp si pentru aceasta delectare. Motiv suficient sa-ti zambesc, Mac-Drag!
Replica: Maria-Venus, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 Citat:
Multumesc pentru ca existi!
Pardon, eu iti multumesc! Ce m-as face eu fara un Venus la orizontul acestui forum? Si cum in toamna ta de basm ma scald ades, cand deschid forumul, iti doresc sa te scalde Domnul in fiecare anotimp al vietii tale, doar in basme cu final fericit si sa ramai o bucurie doar pentru faptul ca existi.
Iti aduc un zambet furat dintr-un basm.
Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 Deschid aproape zilnic forumul si sunt deznadajduita ca nu gasesc nimic scris de tine.
Cred ca ai putea avea dreptate pentru ca si eu ma simt... deznadajduita.
Floricica vrea sa isi uneasca destinul cu al lui Nea Stefan.
Nea Stefan si-o doreste pe Floricica langa el si isi asuma viitorul. Poarta in spate o experienta trista: sotia lui a murit de cancer.
Cei doi viitori miri au hotarat ca vor locui impreuna la nea Stefan, motiv pentru care nea Stefan a trecut la o mare reorganizare. Cum eforturile fizice ale Floricicai trebuie precupetite, de marea reorganizare de la nea Stefan ma ocup eu. Fara stirea sotului meu si a Floricicai! Motiv pentru care Floricica ce locuieste, ca o fata cuminte ce este, inca la noi, are timp de toate fanteziile: recrearea unei toalete (din lucrurile mele) pentru ofiterul starii civile, o alta pentru cununia religioasa si un taioras fantezi pentru mica petrecere in familie ce se va tine in barul lui nea Stefan. Sunt alaturi de ea, surfilam, reajustam, reinventam.
Alaturi de servici, mancarea zilnica (pentru noi doua si pentru familie separat), spalat, calcat, aspirat, aprovizionare, alergat in toate partile pentru cei ce imi trimit S.O.S., ajutorul la curatenia de iarna la vecinica (ce nu se poate lauda ca se recupereaza rapid), mai raman o multitudine de lucruri de facut: o minima trecere in revista a apartamentului Floricicai la Bucuresti, un consult obligatoriu al Floricicai (la clinica, in Bucuresti) pentru a verifica anumiti parametri ai sanatatii ei prin analize si investigatii, curatenia de iarna din casa mea, pregatirea darurilor pentru Craciun si, cel mai important, - lupta cu sotul meu si cu familia sotului meu. Aici apare deznadejdea mea... dar despre asta, altadata pentru ca, acum, Floricica mi-a adus un model de palarie pe care l-ar vrea pentru cununia ei. Care cununie? Depinde de mine ca acest suflet sa aiba o cununie. Poate daca voi da deznadezdea deoparte si voi incerca sa zambesc tot mai des acestei noi provocari, poate voi reusi sa aduc visul, aievea in inima Floricicai.
RodiMar, fii convinsa ca Laura nu se da batuta atat de usor si, iata, am deja un zambet in coltul gurii: special pentru tine.
Replica: Draga by Popescu Ioana (469 mesaje), la 07-12-2008 Laura, ai parte doar de evenimente si toate se deruleaza cu un ritm iesit din comun. Acum se marita Floricica. Stai si sufli de doua ori si te gandesti oare ce mai poate urma? Dar nu poti sufla de trei ori, ca s-a si intamplat! Ca in "Fat Frumos" care creste intr-o zi cat altii in sapte. Parca traiesti intr-o poveste. Ii doresc si Floricicai o poveste frumoasa, daca tot a intrat in ea. Nu stii cum este mai bine. Decat sa stea sa se intrebe cum ar fi fost
daca... Nu poti stii ce este in sufletul ei, poate fi doar o ambitie ascunsa, dar daca este salvarea ei poti sa te pui in cale? Iti doresc multa sanatate sa le poti duce pe toate, ca vad ca nu esti scutita defel. Si bineinteles, nelipsitul zambet cald si larg!
Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 07-12-2008
parca o vad pe tanara Floricica asteptand sa spuna "Da". Tu sigur vei lua decizia corecta si daca va fi nevoie sa "muti muntii din loc" pentru aceasta nunta sigur o vei face asa cum stii tu mai bine. Iti doresc putere multa sa ai sa le faci pe toate, sa fi ingerul celor care au nevoie de tine.
Sa sti ca si eu am nevoie de tine, de vorbele tale (am avut spor cand mi-ai raspuns pe topicul de la
Baita).
Multa sanatate si putere draga mea. Un pupic imens pentru tine cu un zambet la fel de mare.
Replica: Episod promis: Surclasarea M.R., by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 Eram la clinica, la Bucuresti, alergand dupa o anume doctorita pentru vecinica mea, iar pe Floricica o vazusem doar in treacat, in acea zi.
Am reusit sa intalnesc o paine de doctorita ce m-a anuntat:
- Draga, te cred ca este vecina ta cea mai, draga, dar de ce crezi ca trebuie sa imi pui banii in buzunar ca eu sa imi fac treaba cu profesionalism? Ai incredere, am grija de ea ca de mama mea. Cauta-ma dupa operatie.
M-am simtit cam neputincioasa in fata acestui refuz elegant de a accepta plicul cu bani pregatit, din timp, de sotul vecinicai.
Am alergat spre salonul unde era internata vecinica, dar nu am mai gasit-o. Era deja in drum spre sala de operatie. M-am invartit dupa Floricica care lipsisese cu o noapte inainte de acasa. Imi spusese ca ea ramane la clinica cu vecinica mea.
Cu o zi inainte avusesem parte de mai multe surprize pentru mine, neplacute. Floricica complotase de mult pentru un contract de vanzare-cumparare a apartamentului ei. Eu am fost impotriva si sotul meu la fel pentru ca cel care urma sa fie proprietarul casei ei, era feciorul nostru, cel mare. Explicatie ei abrupta:
- Cand eram cazuta intre cada si WC, omorata de chimioterapie, baiatul vostru a fost cel care m-a sculat din morti. A luat o baba putzind a voma si fecale si a curatat-o, a imbracat-o decent si a dus-o la spital. El a ranait in casa mea ca sa o curete, el mi-a facut supe, el mi-a adus o paine in casa.
Nu am fost de acord cu optiunea ei, reiterata si dupa marea reorganizare din casa ei. Floricica are rude mai apropiate decat feciorul nostru, indiruite la mostenire dupa plecarea ei. Nu ne-am batut capul cu optiunea ei pentru ca oricum era nerealizabila, atat timp cat nu erau bani pentru taxe la notar. Numai ca am subestimat-o pe Floricica. Toate bijuteriile ei de aur (mai putin cruciulita si un inel cu smaralde) s-au transformat in banii necesari taxelor si astfel am aflat de ce baiatul meu nu ajunsese la facultate cu o zi inainte: definitivase toate actele si mersese cu Floricica pentru a fi semnate.
M-am crizat incat nu m-am oprit sa tip la amandoi: feciorul meu s-a inrosit si statea stana de piatra, cu umeri aplecati si cap privind in gol spre geam, in timp ce Floricica a conchis scurt:
- S-a facut ceea ce trebuie facut. Eu plec la spital si raman acolo si la noapte.
Si, plecata a fost!
M-am asezat neputincioasa pe un colt de canapea si l-a rugat pe baiatul meu sa ma ierte daca el crede ca am gresit. S-a intors spre mine si mi-a spus moale:
- Da, gresesti! Floricica a fost cealalta mama a mea de cand sunt la Bucuresti si eu m-am comportat ca un fiu fata de ea. Iar mamele au dreptul sa faca ce cred ele ca este mai bine pentru fiul lor.
Altceva decat baiguitul meu:
- Banuiesc ca eu trebuie sa ii spun tatii despre... si un
- Da, moale de la el, nu am avut.
Mi-am sunat constiincioasa jumatatea care, banuiesc ca a fost pe punctul de a face o criza de apoplexie, de nu a putut sa vorbeasca cateva secunde bune. Intr-un final am auzit:
- Cand o sa auda neamurile, Laura o sa... si nu a mai continuat.
M-am dat viteaza cu un...
- Lasa ca o rezolvam noi! si cu un Te mai sun!, am incheiat conversatia.
Ziua mi-a fost compromisa iremediabil de prea multe... cate erau de facut. La 10 noaptea cand s-a intors baiatul meu, eram stoarsa de alergatura, de curatat, de organizat, gatit, spalat, calcat. Mi-a adus vesti bune de la vecinica (urma sa fie operata de doctorita vizata de noi) si m-a asigurat ca Floricica era langa ea. Tin minte ca am reusit sa-i asez baiatului meu mancarea pe masa si am incercat sa legam o conversatie, dar un
- Mami, te conjur mergi la culcare pentru ca esti stravezie, m-a convins.
Am mai avut ragaz de un dus, inainte de a nu mai stii nimic despre mine pentru ca am adormit de cum m-am asezat in pat.
Purtam inca un sentiment de mahnire in suflet, alergand acum dupa Floricica. Bolnavele din salonul vecinicai mi-au spus ca Floricica o fi afara pe la o tigara. Raspuns la ochii mei mari indreptati spre ele, - am vazut priviri rapide, cu subinteles, aruncate intre ele.
- Nu stiati ca fumeaza?
- Stiam ca fumeaza, dar afara pe frigul acesta?
- Oh, nu afara. Probabil la dl. profestor T, in cabinet.
La uimirea inscrisa in fiecare fibra a muschilor propriei fete, trei fete cu zambit complice.
- Domnul doctor o cam place pe doamna Floricica.
Nici macar aer nu mai puteam sa inghit.
- Aha! o fost cea mai inteligenta replica pe care am exprimat-o atunci si am dat sa plec.
O femeie de langa geam mi-a strigat:
- Doamna Laura sunteti, nu?
Am aprobat cu capul.
- Doamna Laura sa stiti ca ii trimit doamnei Floricica banii cand ajung acasa.
- Ce bani?
Si, gata! Neuronii meu s-au blocat iremediabil pentru ca am auzit cum Floricica a imprumutat-o pe doamna ca sa poata face operatia si uite maine o opereaza si pe ea. Si apoi, doamna de la usa mi-a spus cat de draguta a fost Floricica cu ea, ca a stat toata noaptea cu ea si cu vecina ei (si mi-a arata-o pe vecina ei de pat) si ca le-a ajutat.
- Ca nimeni, nu stie ce inseamna sa fii operat si sa nu ai pe nimeni cu tine sa te ajute.
- Aha! raspuns super inteligent pentru blocajul maxim in care ma aflam.
- Eu cred ca pe fiiinte ca doamna Floricica, Domnul le scapa de cancer! a completat cea de a treia femeie din salon.
- Da, da... a fost contributia mea la conversatie. Asta, in timp ce neuronii mei, asemenea rotitelor ruginite dintrun mecanism vechi se puneau incet, incet in functiune. Concluzionam pentru mine in timp ce auzeam din ce in ce mai multe cuvinte de lauda pentru Floricica, - Floricica descrisa ca o fiinta super-puternica desi atinsa de o boala incurabila ce o facea pana mai ieri, o leguma. Un soi de Maica Tereza, in viziunea acelor vorbe...
Am iesit din salon, dand din cap a aprobare, dar nu cred ca-mi aprobam decat nauceala mea viazavi de ceea ce auzeam.
Am gasit cu greu, citind ca miopul placutele pe usile din zona cabinetelor, locul ce ma interesa. Am batut cu sfiala la usa pentru ca nici macar nu stiam ce sa spun. Am auzit un
Intra, baritonal si am intrat. Cu fata la mine, asezat pe scaun, un barbat la vreo 90 de kilograme, statura atletica, imbracat in alb, m-a intampinat cu o privire placida din spatele ochelarilor. Parul alb dadeau un aer de o noblete neobisnuita unui chip de barbat frumos. Am dat sa spun ceva, dar fumul ce se interpunea intre mine si domnul profesor, arata ca in fotoliul din fata lui (din care eu nu vedeam decat spatarul), cineva, de statura unui copil, fumeaza. Am deschis gura si am spus:
- Eu sunt Laura.
- Laura?
Si, imediat, fara pauza:
- Laura, verisoara ta, Floricica?
S-a ridicat in picioare si geamul s-a intunecat sub statura lui impunatoare. Fotoliul s-a rotit brusc inspre mine, impins de un picior energic si in fata mea era Floricica, cu o tigara intr-o mana si cu o scrumiera in alta. Mi-a zambit cu gura pana la urechi si a raspuns firesc:
-Da, este Laura. Faceti cunostiinta.
Cred ca 10 femei fara carte, luate la un loc nu se puteau comporta mai natang decat m-am comportat eu in situatia data. Stiu ca am fost asezata (ca eu nu tin minte sa ma fi asezat) pe celalalt fotoliu din fata profesorului, ca am aflat cat de draga ii este Floricica care uite ce tonus minunat are si cata vitalitate. Ca diagnosticul ei este aiurea (si m-a privit cu inteles cand a fost sigur ca Floricica nu il vede), ca stie totul despre mine si ca ma admira si ca ii face placere...
In acest rastimp, Floricica, care-si terminase tigara, ascunsese mucul din scrumiera intr-o hartie si spala scrumiera la chiuveta de langa fereastra. Cateva secunde am simtit un gol in insiruirea vorbelor spuse de profesor. Am incercat sa inteleg motivatia si am ramas siderata: profesorul o cerceta cu ochi de indragostit pe Floricica!
Afara, vizavi de geamul cabinetului, atarna posterul cu Mihaela Radulescu goala. Am relocat directia privirii profesorului. Da, aceasta era indreptata spre Floricica si nu spre posterul opulent de afara.
Un telefon m-a salvat. Profesorul a iesit pe usa dupa ce ne-a asigurat ca nimeni nu o sa ne deranjeze.
Am dat sa vorbesc, dar gatul nu ma asculta. Mi-a luat-o Floricica inainte.
- Laura imi place de el de mor, dar nu cred ca ar fi o relatie buna. Este genul:
barbatul tau si-al tuturor. Imi pare tare rau pentru el, dar n-am ce-i face. O sa ma indepartez de el pana nu ma indragostesc. Nu-i asa ca este un Adonis la maturitate?
Am dat din cap a aprobare (se pare ca era unica mea stare: aprobare a tot si toate) si la acest gest, Floricica m-a informat ca mai are de stat o noapte in spital cu vecinica.
Asa a si fost. Floricica a lasat undeva intrun cabinet, un gand pentru ea si atat.
Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 07-12-2008 balsamul sufletului meu, respira adanc si maine este o zi si Dumnezeu iti va da putere si intelepciune sa le treci pe toate.
Te imbratisez si iti zambesc.
Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 sentimentele ce ma incearca sunt diferite. Pe de o parte ma bucur pentru Floricica. Are varsta pentru pensie, dar suflet de copil. Nea Stefan a ajuns la sufletul ei prin sinceritatea lui exprimata fara prea multe metafore. Si prin obiceiurile pierdute, dar atat de dragi Floricicai. Respectul curtenitor d`autres fois: sarutat mana, luat palaria de pe cap cand saluta o femeie, deschis portiera masinei pentru doamna mai intai si o mie alte fleacuri atat de dragi Floricicai. Banuiesc ca Floricica si-a creat inca de mica o lume a ei, unde Fat-Frumosul ei trebuia sa intruneasca neaparat niste conditii si percepte pentru a fi si alesul ei. Mai banuiesc ca a fost prea selectiva in drumul ei, motiv pentru care a ajuns la anii de pensie, nemaritata.
Mai exista si o anume chimie intre ei, altfel nu pot sa imi explic ce au sa-si povesteasca in fiecare zi. La pranz este in cafenea la nea Stefan, seara este in cafenea la nea Stefan. Si de cate ori ii zaresc in drum spre magazinul de cartier, stau la masa si... vorbesc. Isi ascund cu maxima pudoare sentimentele. Arar poti observa in ochii lor acea privire complice ce spune totul. Doar daca ii pandesti, asemenea unei pisici: constant.
In ziua in care Floricica (era la pranz pentru ca ea mananca cu noi, mancarea ei dietetica) m-a anuntat ca nea Stefan i-a cerut mana, mi-a tresarit inima de bucurie si sincer am zambit pana la venirea sotului meu continuu.
Imi amintesc de acel zambet si acum, motivul pe care ti-l trimit si tie, Ioana.
Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 nu stiu cum se va sfarsi povestea aceasta. Sotul meu a fost foarte suparat pe bucuria mea si m-a atentionat ca este jenant ca Floricica, in starea ei, sa faca acest pas. Pentru ce?
Pentru ce? m-au intrebat si rudele sotului meu (care sunt si ale ei).
Pentru a muri mai repede, neingrijita la fel ca in casa noastra, de tine, Laura? Vreti sa scapati de ea?
Pentru ce mosul Stefan a facut cerere? Vrea sa o mosteneasca?
A fost momentul meu in care le-am spus hotararea Floricicai referitoare la casa donata feciorului meu. Nu-ti imagina ca a fost cine stie ce bucurie, din partea rudelor cand au aflat unde vor ajunge bunurile Floricicai.
A fost un moment suficient de jenant, chiar penibil (motiv pentru care, de acum o sa mai cunoasteti sub alt nick - nu de alta, dar am un nepot superinternetist!), dar l-am trecut si pe acesta.
Au urmat discutii (cu n-intalniri conspirative) in care s-a pus problema moralitatii acestei casatorii pe alte planuri, faptul ca Floricica ar putea avea de suferit si din alte motive etc.
La toate am spus raspicat:
- Floricica nu este un obiect;
- Floricica are dreptul la liberul arbitru;
- Floricica nu este proprietatea nimanui;
- Floricica are dreptul de a simti iubirea, chiar si la varsta aceasta.
La ultima remarca se pare ca am fost cea mai penibila in fata familiei pentru ca am starnit n-proteste si... ranjete.
In tot acest timp, Floricica a ramas in lumea ei, lumea care o ajuta sa se casatoreasca cu omul ce:
- Ma infioara si ma inrosesc cand imi alinta mana;
- Ma simt atat de bine cand Stefan imi spune:
Flori-fetita-cu-parul alb;
- Este un om deosebit daca nu s-a ascuns de mine, ba m-a luat si pe mine la cimitir, la mormantul sotiei lui;
- Mi-a promis ca va manca, exact mancarea pe care trebuie sa o mananc si eu.
Cum as putea eu, oare sa descurajez inima aceasta ce bate cu iubire pentru Stefan al ei?
Am avut o discutie cu nea Stefan:
- Doama Laur, eu sper ca de data aceasta, eu si cu Flori sa biruim boala. Ca nu as suporta sa mai duc o femeie la groapa.
Lina, aliata mea de suflet din familia sotului meu mi-a ordonat scurt:
-Fa totul ca la carte si da-i in... de ipocriti. Copchii lor stau neinsurati si nemaritate de ani, in concubinaj cum se spunea odata si lor
li se apleaca ca o batrana iubeste.
Tu, fa ce trebuie, Laura. Daca ai nevoie de ajutor, chema-ma.
Asa ca ajut la trusou, am facut si invitatii (la imprimanta), iar mai nou ne ocupam de o palarie shic.
Sotul meu este ingandurat.
Baiatul meu cel mic, ma intreaba nedumerit:
- Care-i chestia, mami? Batranii nu au voie sa iubeasca?
Sotul meu, arunca demonstrativ ziarul din mana si iese din camera.
- Acum care-i faza, mami?
- Tati nu este de acord ca Floricica sa se marite.
- Daca eu sunt de acord, poate sa se marite? Arunca vina pe umerii mei. Nu sunt eu Bunul Samaritean de care face mishto toata familia?! Hai ca o duc eu pe asta, numai zambeste!
Pot sa nu zambesc Elena? Asa cum iti zambesc si tie acum, reprezentanta a aceleasi generatii pe care eu o iubesc atat de mult?
Salutari lui Pitic!
Replica: Victorita, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008 exista o dualitate in viata mea acum:
- sotul meu nu stie ca eu il ajut pe nea Stefan la marea lui reorganizare.
Nea Stefan m-a impresionat cum a strans toate fotografiile cu sotia lui si a vrut sa le ascunda ca sa nu o raneasca pe Floricica. Am convenit ca toate fotografiile sa le punem pe un singur perete, in camera mica, iar dedesubt sa asezam o comoda pe care sa existe crucifixul si iconitele precum si o candela. L-am convins ca Floricica nu se va supara pe acest altar creat de noi.
S-a asezat pe un scaun cu tabloul lor de la casatorie in brate (mai tii minte, doi tineri tepeni, prim-plan, asezati unul langa altul, si desenat cu o pasta, zbarligutze albe in jurul lor?) si a inceput sa planga. L-am lasat sa planga singur in timp ce eu, strangeam in living pentru ca a doua zi venea zugravul.
- pe sotul meu il doare cand vede cum o ajut pe Floricica la pritocirea toaletelor. Mai mult, el nu stie ca eu am cumparat special pentru ea, un material bleu-irizat si am pretins ca il aveam de ani de zile in dulap; Floricica isi dorea atat de mult o pelerina in aceasta culoare...
- Floricica nu stie ca toata familia ei este impotriva acestei uniri;
Toata aceasta situatie ma face sa ma simt vinovata fata de sotul meu. Mai mult, nu cred ca ar fi un model de urmat de copii meu si ma simt rusinata.
Chiar asa de penibila este oare o casatorie intre doi oameni in varsta?
Da, Victoria, cred ca ai dreptate. Domnul ma va ajuta sa pun capat acestei ambiguitati ce nu ma reprezinta.
Gandul tau a venit exact la momentul potrivit ca eu sa iau o hotarare. Iti zambesc printre miile de multumiri pe care ti le trimit.
Replica: Tiza mea, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 07-12-2008
Daca Dumnezeu ne-a dat dragostea, cine suntem noi oamenii sa o refuzam? Daca Floricica a gasit omul la care inima ei a vibrat cu dragoste cu ce drept rudele se impotrivesc. La noptile de singuratate ale Floricicai nu s-au gandit? Ce faci tu nu este dualitate, este dragostea din sufletul tau mare pentru niste suflete singure.
Esti ingerul dragostei lor. Iti zambesc.
Replica: Laura, m-ai speriat! by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 07-12-2008 Intrasem din nou sa o felicit pe Floricica ta (pot sa spun asa, ca doar tu esti cea care o alina) pentru casatoria ei si nu-ti mai gaseam topicul, pana am observat ca ti-ai schimbat ID-ul si te gasesc iarasi intr-o furtuna de ganduri.
De ce-ti faci tu atatea procese de constiinta apropos de rude, daca tu te-ai hotarat sa o ajuti pe Floricica si crezi ca este bine pentru ea. Lasa-i in... asa cum a zis ruda aceeea si bucura-te de bucuria ei. Drept care sarut-o din partea mea pe Floricica si primeste si tu un camion (un TIR!) de zambete si tot atatea imbratisari.
Replica: Laura by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 07-12-2008 Eu zic asa: Nu este corect sa te bagi in iubirea cuiva. Spun asta pentru ca eu de un an si cateva luni, de cand sunt cu prietenul meu am trecut prin multe cuvinte grele si barfe si sti de ce? Pentru ca eu nu am aceasi religie cu el, adica el este musulman.
Parintii, la inceput faceau comentarii, rautati (A! - am uitat sa specific am fost colegi de clasa), dar am vorbit cu ei si le-am explicat ca eu singura ma voi chinui daca nu va merge relatia, asa ca o vom lua incet, incet.
Acum dupa 1 an si 7 luni mama il indrageste pe "turculet". Ne plimbam, am fost amandoi cu mama la cumparaturi, imi face "mititelul" toate nazurile si nu ne certam (recunosc avem mici dispute, discutii, dar doar atat). In schimb cu parintii lui, - ceva gen rudele tale.
Acum revenind la cei doi tinerei: sanatate multa si intelegere, iar tie sa fii asa cum esti, sa ii ajuti pe cei doi pentru ca nu vei trai tu cu neamurile sau cu cei doi.
Sper ca nu am suparat cu ce am spus.
P.S. Pitic este bolnavior putin, dar am fost cu el la doctor si usor usor isi revine. Fii sigura ca iti zambeste si el si eu.
Pupici, o seara frumoasa asa cum este sufletul tau.
Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 08-12-2008 nu imi mai fac procese de constiinta pentru ca nu mai este nevoie.
Cand un TIR de zambete se revarsa peste mine, nu pot decat sa zambesc. Asa ca, iti zambesc, Emilia si tie si Vajnicului tau Pirat.
Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 08-12-2008 iti doresc ca, nu numai timpul sa spuna peste ani, povestea ta, asa cum o vezi azi. Sa ai parte de dragoste si sa fii increzatoare ca, atata timp cat vei genera iubire, iubire vei gasi.
Esti un om deosebit si nu incetez sa zambesc ori de cate ori iti vad numele pe forum.
Replica: O by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 08-12-2008 tragedie in familie imi curma speranta de a mai scrie aici, curand.
O gargarita spunea ca a intrat pe forum pentru mine. Eu cred ca ati intrat pentru a va regasi una pe alta. Sunt convinsa ca in gradina gargaritelor veti gasi zambete tot mai multe, mai profunde, mai blande, mai pline de iubire....
Am puterea sa va zambesc la... toate!
Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 09-12-2008 imi pare rau daca acum treci prin ceva tragic, cum zici tu.
Fii convinsa ca noi suntem aici si te vom astepta.
Replica: Astazi, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 09-12-2008 am observat ca ai revenit la numele (ID-ul) initial. Oare are legatura cu ce se intampla? Te iubim, Laura. Dar te rog, intra si doar semneaza odata la cateva zile, sa stim ca esti bine. Uite, in momentul asta chiar a iesit soarele, este ca un salut de la tine. Draga noastra Laura... pentru tine,
Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 09-12-2008
un gand bun trimit acum la tine, sa stii ca toate garagritele te vor astepta.
Sper sa ai puterea sa treci peste tragedia de care vorbesti asa cum faci de obicei.
Un zambet cald pentru tine. Pupici.
Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 09-12-2008 iti doresc sa ai tot atata putere sa treci peste necaz cata bucurie si forta ai cand ii ajuti pe ceilalti. Nu pot decat sa ma rog sa-ti fie bine si te asteptam cu mare drag, chiar cu numai cu semnatura, asa cum spune Ioana, sa stim ca esti bine.
Si stii tu, Dumnezeu nu ne lasa la greu.
Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 09-12-2008 un zambet pentru tine si Floricica. Iubirea atrage iubire, indiferent de varsta, religie si altele. Te admir pentru curajul cu care iti aperi convingerile, stiu ca nu este simplu.
Va zambeste,
Gargarita-Venus
Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 09-12-2008 ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste aceasta tragedie. Sa stii ca sunt cu gandul alaturi de tine si iti trimit toate energiile mele pozitive ca sa te ajute.
Un zambet si o imbratisare de la Nico
Replica: Draga mea, Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 10-12-2008 Am venit si eu sa-ti urez sa treci cu bine peste toate necazurile, iar Dumnezeu sa-ti dea puterea necesara sa le rezolvi pe toate. Te imbratisez din toata inima si iti trimit zilnic gandul cel bun.
Mii de zambete si de pupici!
Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 10-12-2008 ma rog pentru tine ca sa te ajute Doamne-Doamne sa treci cu bine peste aceasta tragedie. Ma rog sa fii puternica, atat pentru tine cat si pentru cei carora le esti sprijin. Te imbratisez cat pot de tare.
Replica: Esti by tanasa clementina (1052 mesaje), la 10-12-2008 o fire puternica. Ne-ai demonstrat-o de atatea ori, tu ai fost cea care ne incurajai sa depasim toate obstacolele vietii. Fie ca bunul Dumnezeu sa te intareasca si sa depasesti aceasta perioada nefasta. Pupici din partea mea si o calda imbratisare.
Replica: Laura, by PENCU GEORGETA (118 mesaje), la 10-12-2008 chiar daca scriu rar asta nu inseamna ca sunt ca gheata.
Chiar daca ai "cazut"... Ridica-te! Priveste soarele din sufletul tau si lasa o lacrima sa cada ... sufletul trebuie golit de tot ce doare.
Te imbratisez din tot sufletul si daca te-a izbit un TIR cu zambete, las sa cada din cer raze vindecatoare pentru tine si pentru toti cei ce au nevoie la greu...
Mii de sarutari pe mainile care stiu sa ingrijeasca, pe obrazul plin de lacrimi sau de un ras molipsitor, pe tot ce inseamna un suflet cald cu chip de om.
Te mangai si te rog, fii tare. Dumnezeu este pretutindeni cu noi.
Cu drag,
Georgeta
Replica: ....tragedie in familie imi curma speranta by Oana Stancu (355 mesaje), la 10-12-2008 Nu ai scris
tragedie legat de nimic din viata ta, nici macar de implacabilul de pe fisa ta medicala. Sper, din tot sufletul sa fi gresit tu exprimarea...
Mi-esti draga si chiar daca nu scriu, citesc ceea ce scrii. Si tu stii bine ca eu iti zambesc.
Replica: Draga Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 11-12-2008 am citit despre apropiata casatorie a Floricicai si despre toate eforturile tale de a impaca pe toata lumea in aceasta privinta, cand aflu cu stupoare ca s-a intamplat o tragedie in viata ta. M-am intristat la aflarea vestii, dar sper sa nu fie ceva foarte grav. Stiu si am deplina incredere in tine ca poti sa faci fata situatiei si ca vei putea trece peste toate necazurile. Dumnezeu te va ajuta si sper ca de ajutor sa-ti fie si gandurile noastre bune pentru tine.
Floricicai, ma pregatisem sa-i urez "Casa de piatra". Sper ca mai este valabila urarea. Parerea mea este ca oamenii la orice varsta au dreptul la iubire, mai ales ca aceasta iubire dintre Floricica si nea Stefan, pare o poveste desprinsa din romanele clasice de dragoste pe care le citesti in linistea noptilor de iarna, langa focul care arde in timp, ce afara ninge domol, domol....
As fi dorit sa scriu mai multe, dar nestiind daca este potrivit datorita necazului care s-a abatut asupra ta, o las pentru alta data.
Sper ca, cat de curand vei putea sa ne scrii.
Asteptand un semn de la tine,
te imbratisez cu mult drag, si bineinteles, iti zambesc!
Replica: Un zambet, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 11-12-2008
un zambet in noapte pentru tine. Iti urez sa vina dimineata cat de curand.
Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 12-12-2008
cand mi se face foarte dor de tine iti reiau topicul si-l recitesc de la prima pagina. In ultima vreme il recitesc tot mai des. Mai ai la gat cruciulita primita de la sefa ta?
Iti trimit cea mai calda imbratisare, draga Laura.
Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 14-12-2008 sa-ti dea Doamne Doamne putere sa treci peste toate probleme asa cum faci de obicei.
Stiu ca esti tare, trebuie sa fi tare!
Tu esti persoana cu suflet drag, tu esti minunea!Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 17-12-2008 nu stiu ce este in sufletul tau. Te astept sa te reantorci atunci cand o sa te simti tu. Un gand zboara mereu spre tine si o imbratisare.
Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 18-12-2008
in fiecare zi ma gandesc la tine si ma rog Domnului sa-ti dea puterea de a merge mai departe. Stii bine: viata este o lupta, in fiecare zi trebuie sa cucerim cate putin, dar cum noi purtam nume de laur intodeauna vom fi invingatoare. Pentru familie, pentru prieteni pentru tine trebuie sa mergi mai departe. Te imbratisez.
Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 18-12-2008 un gand bun si o imbratisare! Sper sa gasesti putere sa treci peste aceasta incercare. Sa stii ca noi suntem alaturi de tine.
Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 23-12-2008 am trecut pe aici sa-ti spun ca sunt alaturi de tine, sa te imbratisez cu drag si sa-ti zambesc impreuna cu Mihaita.
Replica: Draga Laura, by Stefania Crudu (172 mesaje), la 23-12-2008
Am vrut sa iti scriu direct (prin mai), dar am inteles (de la Monica) ca trebuie sa am rabdare pana ce si tu vei raspunde la mailul de acceptare a corespondentei pe private.
Sunt cu gandul des la tine si iti doresc tot ce este mai bun. Margareta te parafraza in alt topic. Repet si eu ce a scris ea:
Ce este mai frumos, sa ti se intample.
Replica: Te imbratisez, Laura by Doi na (566 mesaje), la 23-12-2008
Replica: And, by Rosculet Adnana (249 mesaje), la 24-12-2008 so
this is Christmas, Laura.
Te strang in brate cu toata dragostea mea.
Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 24-12-2008 draga noastra draga, nu esti singura!
Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 24-12-2008 te imbratisez cu caldura cat pot eu de tare!
Replica: Craciun fericit, Laura by Admin TTT (3908 mesaje), la 25-12-2008 Date: Thu, 11 Dec 2008
From: RodimAR
Subject: Surpriza pentru Laura
To:
office@rogoblen.ro Pentru Adminica,
Draga Monica vin la tine si la Gargaritele de la TTT cu o rugaminte: as vrea, daca s-ar putea, sa realizati pentru seara de Craciun, o felicitare virtuala, personalizata, pentru Laura Brasoveanu, gargarita noastra de suflet. Daca bine am retinut, la un moment dat, in trecut, in momentul desfasurarii unui concurs, ea a spus ca nu doreste premii. M-am gandit ca o felicitare speciala, ar primi. Stiu ca aveti mult de lucru si poate nu este momentul potrivit, dar daca s-ar putea realiza si nu cer prea mult, as fi foarte incantata. Daca nu se poate, nu e nicio suparare, voi intelege.
In speranta ca nu v-a deranjat solicitarea mea, ca fiind nepotrivita, va doresc tuturor
Sarbatori fericite!
Cu stima, RodiMar
Draga mea, RodiMar, imi cer scuze ca am intarziat cu 30 de minute peste miezul noptii si iata ca surpriza vine deja in ziua de Craciun. Desi, oficial nu lucram, ne-a prins Craciunul... in firma!
Mi s-a parut normal ca felicitarea ceruta de tine sa fie realizata chiar cu cuvintele tale.
Iti multumesc, in numele Gargaritelor de la TTT ca te-ai gandit la o astfel de surpriza.
Laura, suntem alaturi de tine cu o calda imbratisare, un gand bun pentru tine si cu o urare: Craciun fericit! 
Replica: Craciun fericit si by Sorescu Minerva (2095 mesaje), la 25-12-2008 La multi ani, Laura!
Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 25-12-2008 in zi sfanta, cand Mosul incearca sa indeplineasca dorintele noastre, ma gandesc la tine cu duiosie si ma rog sa-ti fie din ce in ce mai bine, sa-ti recapeti forta si energia de care ai dat dovada in tot ce ne-ai povestit.
Mosule, te rog indeplineste-i dorintele, prietenei noastre de suflet, Laura.
Replica: Un by tanasa clementina (1052 mesaje), la 25-12-2008
gand bun si o imbratisare din partea mea pentru tine, Laura.
Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 26-12-2008 il rog pe Dumnezeu sa iti dea putere sa mergi mai departe, pe Mos Craciun sa iti aduca linistea sufleteasca. In fiecare zi ma rog pentru tine, si iti urez La multi ani! sa ne mangai sufletele multi, multi, multi ani, sa ai sarbatori linistite alaturi de cei pe care ii iubesti si care te iubesc.
O imbratisare calda din inima.
