|
Ma numesc Velcu si sunt medic. Cu multi ani in urma, am lucrat goblen.
Acum cativa ani, a fost adusa in garda mea, Alina. O fetita de 18 ani, batuta si violata.
Am acordat ajutorul medical in astfel de situatii si restul l-am aflat mai tarziu, cam dupa noua luni cand am reintalnit-o in sala de nasteri.
A crescut in orfelinat (nu se cunosc parintii), iar la 18 ani a fost nevoita sa-si controleze singura viata (potrivit legilor din Romania, nu mai avea voie sa se intoarca la orfelinat). Nu se stie cine a batut-o si cine a violat-o (cert, a fost un viol in grup). In urma violului a rezultat o sarcina. Inainte ca sarcina sa aiba trei luni, Alina a fost, din nou spitalizata (tot viol si leziuni profunde in zona capului). Asa a aflat ca este insarcinata si un coleg i-a propus intreruperea sarcinii. A refuzat si a fugit din spital.
M-a emotionat cand am vazut-o dupa nastere, cu cata dragoste isi strangea copilul la piept. O asociatie de protectie a mamelor a incercat sa ii dea o mana de ajutor, dar fata a fugit cu copilul din spital. Am inteles ulterior ca ii era frica ca cea care o contactase sa nu ii fure copilul.
La cateva saptamani dupa nastere a revenit cu copilul la spital pentru ca acesta avea pneumonie si alte complicatii. A murit a doua zi, in ciuda eforturilor celor de la pediatrie. Am aflat ca dupa fuga din spital, dormise intr-un butoi (cu copilul la piept), langa un santier dezafectat si ca manca maxim o paine pe zi.
Una dintre asistente i-a botezat copilul si a ajutat-o sa il inmormanteze crestineste. Am aflat intamplator ce s-a intamplat cu Alina si am hotarat sa ii ofer un adapost (temporar, m-am gandit eu), in casa parintilor mei ce are o anexa cu strictul necesar pentru un trai decent. Alina s-a lipit de inima parintilor mei prin harnicie, daruire si iubire. Tatal meu pe care l-a ingrijit mai bine de sase luni (pareza, imobilizat la pat), imi spunea ca este ca un caine credincios. Mama a iubit-o ca pe fetita ei pentru curatenia inimii ei si mi-a relevat ca este un copil cu potential peste posibilitati.
Mentionez ca din clipa in care a ajuns in casa parintilor mei, Alina nu a iesit din casa decat pana la magazinul alimentar din cartier. Nu si-a dorit niciodata si avea o frica nespusa de necunoscut.
Dupa moartea parintilor mei, am hotarat sa ne mutam in casa lor si asa am cunoscut-o pe Alina. Am simtit ca trebuie sa ii umplu timpul cu ceva si de aceea i-am cedat goblenurile mele nelucrate. A facut o pasiune pentru goblen, iar faptul ca goblenurile lucrate de ea, inramate au ajuns in camera ei o facea si mai pasionata. I-am creat cont cu numele meu si prenumele ei pentru forum si am invatat-o cum sa manuiasca laptopul meu. Reciteam, cand aveam timp ceea ce scria pe forum si am descoperit ca este mitomana. Am lasat deoparte dezgustul meu pentru minciuna gandind ca fabula tocmai pentru ca asa isi dorea ea, in visele ei, sa traiasca sau poate era rodul socurilor la care fusese supusa de oameni. Am crezut ca acest contact cu forumul ii va aduce doar beneficii.
Pe 26 februarie, Alina a fugit de acasa si nu s-a mai intors. A plecat doar cu hainele de pe ea, fara a-si lua nici macar poseta cu acte si bani. Am discutat cu sotul meu, cu vecinii, cu cei care o stiau. Nimeni nu a putut sa ne dea nici un indiciu referitor la motivul actiunii ei.
Am vrut sa raportam politiei disparitia ei, dar nu am fost luati in serios, tinand cont de trecutul ei de om al strazii.
Astazi, am avut nevoie de laptop si am observat ca este in standby. Am dat un simplu Enter si am descoperit motivul disparitiei Alinei pentru ca pagina deschisa era pe forum la colectia ei.
Va multumesc pentru serviciul facut. Pentru cine nu stie, un cuvant pentru un copil depresiv poate fi fatal.
Rog pe moderator sa inchida acest subiect pentru ca, pentru un suflet amarat si trecator (cum se defineste ea), plecat in lume sau in afara ei, chiar nu mai conteaza.
Velcu D.
_________________
Veali - Prieten este acela care iti cunoaşte cantecul inimii tale si poate sa-l cante atunci cand ai uitat cuvintele.
|
