Acum este 28 Mar 2024, 14:44

Ora este UTC + 1 [ DST ]





Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 
  Versiune printabila Subiectul anterior | Urmatorul subiect 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Cel mai iubit dintre pamanteni
MesajScris: 29 Apr 2010, 15:20 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 03 Ian 2008, 06:48
Mesaje: 194
Nume forum:1
Cel mai iubit dintre pamanteni, by Zircu Vali (193 mesaje), la 15-09-2008
ne-a parasit: Stefan Iordache




Replica: O alta stea care s-a stins. by Maria Nistor (5039 mesaje), la 15-09-2008
Dumnezeu sa-l odihneasca.

Replica: Ne-au parasit multi, by Adriana Nicuta (4598 mesaje), la 16-09-2008
anul acesta.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Replica: Dumnezeu sa-l odihneasca! by Grigorita Carmen Laura Tereza (1265 mesaje), la 16-09-2008
Ne mor cei mai buni artisti, cei mai mari. Este asa goala lumea fara ei!

Replica: Cred by Andreea Tomita (74 mesaje), la 16-09-2008
ca Domnul pune in scena o piesa buna, acolo in Rai si are nevoie de actori foarte buni.
Domnul sa-l odihneasca in gradina sa.
Am vazut la TV ca sotia lui a scris pe coroana sa, Asteapta-ma! Mi s-a ridicat parul de pe brate...

Replica: Pacat! by Ramona Marculescu (198 mesaje), la 16-09-2008
A plecat prea devreme.

Replica: Cerul, by Frunza Nicoleta (3287 mesaje), la 16-09-2008
s-a mai imbogatit cu o stea.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Replica: Ultimul interviu al lui Stefan Iordache,by Rosculet Adnana (276 mesaje), la 28-09-2008

Interviu acordat Jurnalului National in luna iulie:

Reporter: Este ultimul interviu?
Stefan Iordache: Da. Si nu numai atit, este ultima mea apartie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea.
Reporter: De ce?
Stefan Iordache: Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sint mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mihnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba. Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. Este o manea. De prost gust. Decit sa vorbesc fara rost, nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta?
Reporter: Dar sinteti un reper pentru Romania!
Stefan Iordache: Crezi? Lumea ma stie mai degraba pentru ca am cintat cu Sanda Ladosi si mai putin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai facut eu. Nu ma indigneaza asta, ba chiar privesc situatia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au altii destula.
Reporter: Dar poate ca nu o merita.
Stefan Iordache: Eu stiu? Nu vezi cine vorbeste astazi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, iti pun si eu o intrebare. Niciodata nu am stiut ce inseamna vedeta. Explica-mi tu!
Dupa parerea mea, vedeta este personajul care are cu ce sa se legitimeze profesional, care are popularitate si care cauta sa stimuleze mereu aceasta imagine. Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sinii goi, pozata in porumb, e?
Reporter: Eu cred ca nu, maestre. Va inteleg. Tabloidele gresesc cind umfla personaje gen Alina Plugaru.
Stefan Iordache: Cine este fata asta? Dupa nume, o fi buna sa-mi are nitel pamintul?
Reporter: Ma indoiesc.
Stefan Iordache: Vezi cum este cu vedeta? Poti sa o pui pe fata asta linga Radu Beligan si Marin Moraru? De altfel, acesta este motivul pentru care ei nu se considera vedete si acelasi lucru cred si eu. Eu nu mai vreau in aceasta lume.
Reporter: Alegeti sa va refugiati aici, pe acesti 3.000 de metri patrati care mi se par un paradis, cu pivnta, vie, rasaduri, pitici de gradina, cu veranda asta minunata.
Stefan Iordache: Da. Acest loc este ca o mana. Face parte organic din mine. Auzi linistea asta compacta? Aici poti trai linistit. Am cumparat o mie de metri aici in 1982, cu banii luati de la filmul Glissando. Erau 90 de pruni aici. Pe primii 40 i-am taiat chiar eu, cu fierastraul pe care il vezi acolo, in cui, linga pivnta. Apoi inca doua mii, dupa revolutie. Crezi ca as fi avut bani pentru asa ceva?
Reporter: Putem intra in pivnta?
Stefan Iordache: Nu. Este greu, trebuie sa ridici un chepeng din casa.
Reporter: Inseamna ca intrati rar acolo.
Stefan Iordache: Nu, dimpotriva (ii lucesc ochii). Anul trecut, ciorchinii de strugure erau cit mina! Am facut, din 400 de butuci pe care-i am, 900 de litri de vin. Alb, demisec. A iesit cam tare de data asta. V-as da, dar nu este indicat pe canicula asta.
Reporter: L-ati lucrat singur?
Stefan Iordache: Nu. Nu uita ca eu sunt crescut in vie. Bunicul meu avea doua hectare de vie. Avea doua sute de oi pe care le-am pazit, asa cum, de mic, am cules via. Este normala armonia mea cu acest loc. In fine, vinul trebuie vorbit cu prietenii.
Trebuie cantat cu ei. L-am chemat pe vecinul meu Dan Pita, pe celalalt vecin, Papaiani, pe Mitica Popescu si l-am cules impreuna. Si l-am pus pe Nicu Gigantu sa-l cinte.
Reporter: E o tradtie cantatul vinului?
Stefan Iordache: Nu, dar cred ca, decat sa faci si sa bei vinul de unul singur, mai bine il arunci la canal.
Reporter: V-a placut sueta.
Stefan Iordache: Mi-a placut circiuma, mai corect spus. Intr-o anumita perioada, mergeam in carciumi ca sa observ oamenii, ca pregatire pentru un anumit rol. Placerea a fost sa stau la suete, pentru a comunica. Si ca iesire din starea rolului.
Da. Iti fac o marturisire. Daca as lua viata de la inceput, nu stiu daca as face la fel. Am avut sansa, dar si nesansa unor roluri mari. Sansa este ca am devenit apreciat, nesansa este ca toate aceste roluri mi-au macinat cumplit nervii. Daca as fi avut mintea de acum, la 30 de ani, nu as mai repeta acest drum, toate aceste roluri mari. Uita-te la colegii mei de generatie, care-s ingineri sau doctori. Arata de parca-s copiii mei.
Reporter: Nu va cred. Sinteti un om nascut pentru teatru.
Stefan Iordache: Eu joc teatru, pentru ca nu stiu sa fac altceva. Daca stiam sa montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit sa devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a impins aici. Cand am dat admitere la Medicina, am facut vizita medicala la facultatea de teatru. Iar cind am iesit de acolo, mi-am notat intr-un jurnal ca niciodata nu as vrea sa traiesc printre asemenea oameni. Daca teatrul este inima mea, atunci afla ca inima mea a fost cucerita treptat, in timp. Hmmm, am senzatia ca Dumnezeu m-a luat de par si m-a tras in sus. Stii, in adolescenta eram foarte jos.
Reporter: Nu va mai place noua generatie din teatru? Acum sapte ani, intr-un interviu, Marin Moraru mi-a zis ca nu vede pe nimeni ca un demn urmas al generatiei sale.
Stefan Iordache: Nu era departe de adevar. Copiii de astazi nu mai au respect pentru meserie. Nu stiu cum sa plece mai repede de acolo. Este adevarat, au si multe tentatii. Joaca la TV, in reclame. Unii fac facultatea de teatru ca sa ajunga prezentatori, manechini, secretare. Sigur, in societatea moderna, trebuie sa stii teatru ca sa vinzi un produs. Pe vremuri, avocatura era in aceasta postura.
Reporter: Oamenii privesc altfel teatrul?
Stefan Iordache: Da. Am terminat facultatea acum 45 de ani, plus patru ani de scoala rezulta ca sunt pe scena de 49 de ani. Eu imi fac meseria asa cum am pornit-o. Vin la teatru cu trei ore inainte de spectacol, repet textul, intru in stare. Numai Mitica Popescu face ca mine. Este si el un maniac al teatrului. Si, de 30 de ani, nu mi s-a intimplat sa joc cu sala goala. Dar publicul s-a schimbat, s-a pervertit. Vrea sa rida la teatru, lucru care a intrat subliminal in urma influentei unor trupe ca Vacanta Mare, La bloc. Actorii tineri gresesc si ei. Cred ca si daca ar juca Hamlet ar vrea sa faca lumea sa rida. Daca tinerii se simt frustrati de ce a zis Marin, sa arate, nu sa-l critice!
Reporter: Dar in societate, in virful ei, nu vedeti pe nimeni care sa va placa?
Stefan Iordache: Pe nimeni. Vad doar oameni destepti, dar necinstiti. La noi, gura bate scaunul, ca sa nu zic altfel.
Reporter:
Daca n-ati fi fost actor, ce ati fi fost?
Stefan Iordache: Nu chiar ospatar, dar sigur patron de restaurant.
Reporter: Si de ce n-ati incercat?
Stefan Iordache: Am incercat. Cine naiba o fi inventat carciuma? Unul destept din preistorie, care a vazut ca doi nu au unde sa bea un pahar, asa ca i-a chemat la el si a cerut sa fie platit pentru asta. Prin 1990, am incercat sa fiu patron. Am luat o firma, impreuna cu alti prieteni ingineri, dar n-am stiut sa ne descurcam. Aveam 5.000 de vaci si multe altele, dar au murit multe animale, pina cand am vindut-o lui Urzica, cel cu Coleus-ul, daca-l mai stii. Am luat, tot cu prietenii astia, pe la Obor, pe strada care se numea Kent - ca acolo se gaseau tigari pe vremuri - o carciuma, zisa La Papa, dupa numele fostului patron. Dar n-a mers.
Reporter: Aveti nostalgii?
Stefan Iordache: Nu am decat nostalgia tineretii. Este lucru de mare pret tineretea si tarziu am inteles asta. Dar fiecare varsta are rostul ei.
Reporter: Daca ati fi fost mai tanar in 1989, cine stie cum ar fi fost viata.
Stefan Iordache: Da. Pentru mine, schimbarea a venit tarziu. Este bine ca a venit, dar gandeste-te, am trait in doua sisteme si nici nu stii ce greu este sa scapi de anumite spaime. Libertatea pe care am primit-o a fost prost inteleasa.
Reporter: Cand stati aici, pe veranda si va gandti la trecut, nu regretati ca nu aveti urmasi?
Stefan Iordache: M-ai lovit in punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat valtoarea vietii. Ma gindeam mereu sa treaca si anul in care eram, sa-mi fac meseria bine. Si a trecut vremea. Este cea mai mare tampenie din viata mea.
Reporter: Ati avut insa prieteni.
Stefan Iordache: Nu cred ca exista prieteni, ci doar momente de prietenie.
Reporter: Nu-mi spuneti nimic de cele trei pisici ale dumneavoastra?
Stefan Iordache: Te rog, sunt chiar niste vedete. S-au pripasit pe linga mine si le-am crescut cu drag. Oamenii imi aruncau pisici peste gard pentru ca stiu ca-mi plac.
(Dincolo de veranda, in casa, doamna Mihaela, sotia maestrului, citeste Confidential, iar linga ea toarce un motan negru, Cascarache, preferatul lui Stefan Iordache. Aflam ca cel gri, care a dormit tolanit pe scara tot timpul, pe nume Makelele, ataca suprematia in sufletul stapinului. Al treilea pare a fi plecat.)
Reporter: Ati renuntat la casa din Bucuresti?
Stefan Iordache: Nu, dar nu-mi mai place orasul. Este groaznic, de 15 ani ma extrag din el cat pot de mult. Ceea ce devine greu. Inainte faceam 45 de minute pana aici, acum fac doua ore. Aceasta este tara in care cad pasarele pe sosele, darimate de basculante, nu de cataclism. Sintem de rasul Bangladesh-ului.
Reporter: Sotia dumneavoastra m-a rugat sa nu apara in acest interviu. Dar vreau, totusi, sa-mi vorbti despre ea.
Stefan Iordache: Ce sa-ti spun? Ca ea a insistat atunci, in 1982, sa iau acest teren? Intelegi? Pentru un barbat este important sa aiba langa el o femeie care sa-l inteleaga. Ca sa fie clar: daca acest pamant este ca mina mea stinga, Mihaela este ca mana mea dreapta. Si ea face parte din mine.
Reporter: Care este sensul vietii?
Stefan Iordache: Vrei sa-ti spun cuvinte mari. Cred ca sensul vietii il stie doar Dumnezeu. Noi nu putem decat sa incercam sa influentam nitel ce ne-a dat El. Asta este important, sa slujim viata.
Reporter: Sinteti multumit de viata?
Stefan Iordache: Sunt unul dintre oamenii care dau extemporal seara de seara, la spectacol.
Reporter: Dupa cum se vede, ati luat nota mare, adica ati invatat bine lectia.
Stefan Iordache: Se pare ca da.

_________________
Vali - Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt, in schimb, nenumarati.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
Afiseaza mesajele de la anteriorul:  Sorteaza dupa  
Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 

Ora este UTC + 1 [ DST ]


Nu puteti scrie subiecte noi in acest forum
Nu puteti raspunde subiectelor din acest forum
Nu puteti modifica mesajele dumneavoastra in acest forum
Nu puteti sterge mesajele dumneavoastra in acest forum

Cautare dupa:



Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB Romania