Acum este 29 Mar 2024, 09:40

Ora este UTC + 1 [ DST ]





Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 
  Versiune printabila Subiectul anterior | Urmatorul subiect 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Compozitorul inaltimilor
MesajScris: 15 Dec 2021, 13:51 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 29 Mai 2006, 17:00
Mesaje: 1436
Nume forum:1
22 iulie 1938. O dată fatidică pentru pasagerii unui avion de călători, care venea din Varșovia și se îndrepta spre București, unde urma să aibă loc înmormântarea Reginei Maria.

Din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, un avion LOT, care făcea regulat drumul Varșovia-Cernăuţi-Bucureşti, s-a prăbușit în Bucovina, în pădurea de la Negrileasa, aproape de satul Stulpicani. Impactul a fost atât de puternic încât avionul s-a dezmembrat complet, iar dintre cei 14 pasageri nu a supraviețuit nici unul. Nici măcar Ionel Fernic, „compozitorul înălțimilor”, unul dintre cei mai apreciați aviatori ai României, decorat de însuși Regele Carol al II-lea pentru manevrele îndrăznețe, unul dintre primii parașutiști din țară, scriitor, gazetar, dar mai ales compozitor, care a lăsat în urmă melodii nemuritoare, pe care le ascultăm şi astăzi cu mare plăcere.

„Iubesc femeia”, „Pe boltă când apare luna”, „Adio doamnă”, „Pentru tine am făcut nebunii”, „Cruce albă de mesteacăn”, „Romanța celui care minte” sau „Visul unei nopți de vară” se numără printre tangourile și romanțele care au fermecat generații și continuă să încânte urechile şi sufletul, fiind moștenirea cea mai de preț lăsată de un mare risipitor, un aventurier fără pereche, care a alergat mereu după ce nu avea, doar pentru a trece apoi mai departe, la împlinirea altui vis.

Viața sa, curmată brusc, la doar 37 de ani, ar putea fi subiect de film.

Un actor grăbit
Ionel Fernic s-a născut la 29 mai 1901, în Târgoviște. Familia sa se mută la Galați, unde Ionel îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecții de chitară și pian. Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, pasiune împărtășită la comun cu vărul său, George, de a cărui destin este strâns legat, Ionel Fernic este îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică. Totuși el va opta pentru Conservatorul din București, unde intră la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea aleasă, chiar de are ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino.

Fernic renunță brusc la actorie, plecând, fără nici o explicație pentru colegii săi, în pauza spectacolului în care era distribuit.

Vânător de visuri
O posibilă explicație a comportamentului său, din întreaga viață, se găsește în jurnalul său, în care mărturisește că tot timpul era încărcat de visuri și că singurul lucru care conta cu adevărat era să le vadă împlinite, ca apoi s-o ia de la capăt, cu altele.

Era atât de aprig în aceasta vânătoare de visuri, încât afirmă că dacă nu și-ar fi putut împlini unul dintre ele, din cine știe ce motive, s-ar fi sinucis.

Tot din dorința de a împlini un vis, din copilărie, pe care nu l-a putut realiza din cauza tatălui său, care îl iubea fără măsură și voia să-l protejeze de vreo nenorocire, când s-a mutat la Ploiești, în 1925, Ionel Fernic și-a cumpărat o bicicletă.

"Cetățenii orașului Ploiești puteau vedea în fiecare zi, pe bulevardul Independenței, un om în toată firea, cu basc, cămașă cu mâneci scurte, pedalând de zor un <Diamant> de curse. Acel om eram eu. La vârsta de 24 de ani îmi trăiam visul copilăriei... E drept ca m-am saturat repede și de acest sport și după două luni am vândut bicicleta pe jumătate de preț, dar eram fericit: nu lăsasem să moară un vis...", a scris în jurnal Fernic.

Poznaș și inventiv, în foame de bani
La puțin timp după terminarea armatei revine la Ploiești fără nici un sfanț în buzunar. Locuiește la Hotel Clopotnița, o clădire în paragină, fosta clopotniță a Bisericii „Sf. Vineri”, își face veacul la plăcintăria-bodegă a grecului Kalderimis, unde i se permite să mănânce și să bea pe săturate, fără a plăti, și stă cu chirie la „coana Mița Treimustăți, o femeie aparținând sexului gras, de profesiune ghicitoare în palmă, cărți, cafea, ghioc și alte obiecte”.

Sătulă de scandalagiul chefliu, coana Mița îl lasă în stradă, cu bagajele la ușă.

Răzbunarea sa e cruntă - a adus un coșciug de la magazinul de pompe funebre din vecini, l-a pus în fața ușii patroanei, după care s-a culcat liniștit în el. Dimineața, când Mița Treimustăți a leșinat, văzând-l mort la ușa sa, Fernic i-a mai cerut și "filodormă" – despăgubire pentru renunțarea la locuință, cu care a sărbătorit până la ultimul leu, cu amicii, în fața unei "turme de țapi de bere".

Pentru a face bani a scos o revistă satirică - "Să nu te superi că te-njur", care s-a vândut în mii de exemplare, a fost angajat o vreme ca dirijor la orchestra cinematografului "Modern", compusă din trei țigănuși și o mulatra flautistă, a scos cărțulii și broșuri sentimentale, cu titluri "vandabile", precum "Misterele din Mizil", inspirată din „Misterele Parisului”, care era atunci la modă.

Strâmtorat de bani, apelează la un șiretlic pe cât de simplu, pe atât de eficient. Și-a adunat versurile într-un volum pe care l-a tipărit în o mie de exemplare, dar la fiecare treizeci de exemplare a trecut pe prima pagina o dedicație "celui mai mare om politic al județului", titulatură de care s-au bucurat nu mai puțin de 30 de personaje.
Când a apărut cartea, s-a prezentat la fiecare dintre aceștia, care, măguliți de atenția acordată, i-au plătit sume cuprinse între 3.000 și 10.000 de lei, astfel încât a putut să-și plătească datoriile și chiria în avans pe câteva luni. După o săptămână, când toți "cei treizeci mai mari oameni politici ai județului" s-au întâlnit la o recepție și au început să se laude cu dedicația primită, pe care o credeau exclusivă, a izbucnit ditamai scandalul.

Dar cum banii se țineau de el ca nuca de perete, curând a fost nevoit să vândă toate drepturile asupra unor melodii create pentru a plăti consumația făcută pe la restaurante.

A pozat în pielea goală, cu un ceas la brâu
Scriitorul Radu Tudoran, ploieștean, l-a transformat în personaj în fresca „Sfârșit de mileniu“: „În orașul copilăriei mele, trăia un autor de romanțe care se mai cântă și astăzi. L-am cunoscut și mi-a fost simpatic. Fiindcă avea o fire boemă, târgoveții nu dădeau pe el multe parale. Odată s-a fotografiat gol și cu ceas la brâu, ca să ilustreze o vorbă în circulație pe vremea aceea, «vedea-te-aș în pielea goală și cu un ceas la brâu!». Avea un ceas de buzunar, ca o ceapă. L-a legat cu lanțul de un cordon pus pe mijloc, lipsind orice obiect de îmbrăcăminte, până și ultimul, vorba era respectată întocmai“.

Opozant al partidului lui Iorga, Fernic este numit observator tocmai la Vălenii de Munte, în fieful istoricului, de unde este nevoit să fugă pe jos la Ploiești (sunt 30 km între cele două orașe) pentru a scăpa de „un numeros grup de mustăți răsucite și nuiele noduroase“.

La 6 km de Ploiești, a ațipit pe o pajiște. Spre sfârșitul zilei vin cu o mașină și colegii săi observatori, cărora ține să le spună imediat, cu umorul specific: „Ați văzut, stimabililor, ce frică au ăia de mine! Ia uitați-vă la ce distanță îi țin de mine! Unde-s eu și unde-s ei!“

Fascinația zborului și a săriturilor cu parașuta
La începutul anilor ‘30, Ionel Fernic își încheie aventurile de la Ploiești și se mută definitiv la București.
A absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935 și a primit brevetul de zburător.
Compozitorul a trecut la manșa avionului abia după ce a divorțat de cea de-a treia soție. Între 1935 și 1938 își dedică, practic, întreaga viață aviației și parașutismului, fiind unul dintre primii sportivi români în domeniu, prezent la cele mai importante mitinguri aviatice.
El povestește cum a ajuns aviator: "Mă duceam să mă logodesc. De această dată, aleasa inimii mele avea în loc de brațe două aripi, în loc de sâni, două roți (trenul de aterizare), în loc de trup, fuselaj , în loc de gură - atât de cicălitoare la femei - un motor de 100 de cai putere, în loc de nervi... nervuri, și în loc de pântece și șolduri, o splendidă siluetă aero-dinamică. Viitorul cămin: cerul".
Dragostea sa pentru aviație a fost stimulată şi de vărul său, George Fernic, cel care avea să dispară în mod tragic, în timpul unui miting aviatic desfășurat la Chicago (în anul 1930).

https://youtu.be/xgrvxGTdNwE

„De mic copil visul meu a fost să zbor și, împreună cu regretatul meu văr George Gh. Fernic, construiam din cutii goale de portocale avioane. Moartea vărului meu nu a făcut decât să ațâțe și mai rău flacăra ce îmi ardea sufletul și nu așteptam decât ziua să purced pe glorioasele urme lăsate de el”.

Fernic a cerut Statului român un avion. I s-a dat o avionetă șubredă, prăpădită, de care era foarte mândru. La mitinguri făcea figuri care te lăsau mască, cu un curaj nebunesc, al omului ce nu are nimic de pierdut.
La un miting internațional la care participa și celebrul Costes, cel care reușise, în echipaj cu Bellonte, traversarea Atlanticului din Europa în America, răspunzând zborului lui Lindberg, lui Fernic i-a venit ideea să traverseze și el Carpații până la Brașov, și înapoi. A decolat, a trecut munții, a revenit la Băneasa în uralele bucureștenilor. După câteva zile a primit "Virtutea Aeronautică de aur".

Dornic să epateze, Fernic devine parașutist fără să fi făcut o asemenea școală. În 1936, în România nici nu exista așa ceva. Prima școală de parașutism a fost militară și a luat ființă în anul 1940.

La un miting aerian, Fernic a sărit dintr-un Farman pilotat de Popescu-Oiță pe Aeroportul Băneasa. După aterizare i s-a cerut părerea despre parașutism: "E o senzație de neînchipuit! Este divină și fantastică această călătorie în misterioasa și imensa tăcere a oceanului de azur".

De atunci, suspendat de mătăsurile albei parașute, a mai sărit de zece ori. Pentru aceasta, directorul fabricii de parașute Victor Pușcariu i-a dăruit o parașută.

Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la o aterizare, în urma căruia a suferit mai multe fracturi la piciorul stâng. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți și va fi medaliat de însuși Regele Carol al II-lea cu o distincție importantă.

Avionul prăbușit în munții Bucovinei
În 22 iulie 1938 avionul de pasageri al companiei poloneze LOT, venind dinspre Varșovia, a făcut escală la Cernăuți, în drum spre București. Cum toate locurile erau ocupate și cum Fernic voia să ajungă urgent în Capitală, pentru a participa la funeraliile Reginei Maria, un bun amic – avocatul Leliuș Popescu – îi cedează locul său din avion. La scurt timp după decolare, între Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc, avionul se zdrobește în codrii întunecoși de la Negrileasa, din apropierea satului bucovinean Stulpicani. Nici unul dintre cei 14 pasageri nu supraviețuieşte impactului nimicitor.

„O mare nenorocire în munții Bucovinei. O groaznică nenorocire s’a întâmplat săptămâna trecută în munții Bucovinei, din apropierea comunei Stulpicani. Avionul Lot (Polskie Linie Lotnicze – Polish Airlines) care făcea regulat drumul Varșovia-Cernăuți-București s-a ciocnit din cauza ceții și a furtunii de un vârf de munte și s-a prăbușit, sfărâmându-se complet. Martor al căderii a fost un cioban, care-și păștea oile în munte. Îngrozit de prăbușirea uriașei <păsări> el a vestit jandarmii din sat, povestindu-le ceea ce văzuse. Toți cei 14 călători, cari se aflau pe avion, erau morți. În vreme ce erau așteptaţi să sosească la București, trupurile lor atârnau prin vârfurile brazilor, sau zăceau frânte în bucăți printre pietre și sfărâmături de avion” scria ziarul „Unirea Poporului” la 31 iulie 1938.
Avionul cu care zburau era un Lockheed 14-H Super Electra cu numărul de înregistrare SP-BNG.
Cauza exactă a accidentului rămâne necunoscută. După incidentul din România, LOT a suspendat zborurile pe L-14 H, iar cauza accidentului a fost investigată de echipa condusă de directorul Institutului Aerodinamice din Varșovia, prof. Czeslaw Wituszyńskiego. El a ordonat reconstrucția părții frontale a aripilor, iar rezultatele trimise la uzina Lockheed din Burbank. Se pare că producătorul a făcut o greșeală de construcție, deoarece avionul prăbușit la Negrileasa avea această problemă. Unii spun că avionul s-a frânt în zbor. O altă ipoteză, mai plauzibilă, ar fi că avionul a fost lovit de fulger.
Cert e că Ionel Fernic, „compozitorul înălțimilor”, un om care a reușit să păcălească moartea de zeci de ori, ca aviator și parașutist, a fost lovit de soartă în timp ce era simplu pasager într-un avion de călători, cu un bilet ce nu-i era destinat.

În mod ciudat, dar viața i s-a curmat în avion, în aceeași zi ca și a vărului său pasionat de zbor, George, cunoscut inventator de avioane, fondator al Fernic Aircraft Corporation of Staten Island din New York, care a dispărut, în zbor, la 22 octombrie 1930, la marele Miting Internațional de aviație de la Chicago.

Rămășițele pământești ale lui Ionel Fernic au fost aduse la București și conduse pe ultimul lor drum de o imensă mulțime de oameni. Trupul i-a fost incinerat la Crematoriul bucureștean, iar prietenii din lumea muzicii l-au omagiat cântându-i cele mai frumoase piese, iar aviatorii, printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.

De la primul tangou de succes, la peste 400 de șlagăre
Prima melodie compusă de Fernic a fost în ultimul an de liceu, balada „Cruce albă de mesteacăn“ (1919). După ce se va stabili la Ploiești, nevoit să-și câștige existența, dar simțind și potențialul pe care îl oferă „muzica de succes“, își testează capacitățile de compozitor cu romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, este „Minciuna“ (mai cunoscut prin titlul „Pe boltă când apare luna“, primul vers din refren). Melodia este o adaptare a unei piese franţuzești, versurile în limba franceză fiind înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.
Succesul deplin l-a cunoscut după ce s-a mutat în București. Datorită melodiilor sale a devenit cel mai bine plătit compozitor din România. Acolo era în culmea gloriei, devenise atât de celebru încât era arătat cu degetul pe stradă și avea tot ce-și putea dori: bani, vin, femei.
În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi.
Milioane de români au ascultat și fredonat celebrele romanțe „Balada crucii de mesteacăn”, „Barcarola”, „Îți mai aduci aminte, doamnă?” ori „La umbra nucului bătrân”.
Câți dintre noi nu și-au privit languros partenera de dans, lăsându-se purtați de ritmurile tangourilor „Iubesc femeia”, „Adio doamnă”, „Pe boltă când apare luna”, „Pentru tine am făcut nebunii” ori ale valsurilor „Margaritta” și „Plâns de țigan”?
Câți nu au savurat un vin de soi și bucate înmiresmate, ascultând cu zâmbetul pe buze șugubețele melodii populare „Mă dusei la Maglavit, să mă vindec de iubit”, „Bea nașu’ cu fină-sa” ori “Suflecată pân’ la brâu”?
Piesele sale erau cântate de mari orchestre (conduse de Grigoraș Dinicu, Petrică Moțoi, Ionescu-Găină, frații Victor și Nicușor Predescu) și de mari interpreți (Cristian Vasile, Titi Botez, Zavaidoc, Ion Luican, Dorina Drăghici, Ioana Radu, Gică Petrescu) în marile localuri ale vremii („Trocadero”, „Mon Jardin”, „Lido”, „Gambrinus”, „Carul cu bere”, „Roata lumii”, „Grand”).
Melodiile care l-au îmbogățit și l-au făcut celebru, iubit și urât deopotrivă, răsună și astăzi, la aproape 80 de ani de la dispariția sa, ca purtate peste timp de un avion invizibil, în care răsună chitara lui Ionel Fernic – „iubita sa”, de care nu se despărțea nici când zbura, ci o avea agățată în carlingă, de niște chingi speciale.

Pentru o readucere aminte, vă prezint câteva melodii din creația sa , interpretate de mari cântăreți ai vremilor trecute :

Iti mai aduci aminte, doamna?
https://youtu.be/4Zr4TupAr8k

La umbra nucului bătrân
https://youtu.be/t81NztKCAAM

Iubesc femeia
https://youtu.be/6jA7K3W3Nf0

Rița
https://youtu.be/5kWUtOEw8g4

Adio, doamna
https://youtu.be/1HRZG6uDzqc

Pe bolta când apare luna
https://youtu.be/m5lqnEO0GMA

Aprinde o țigară
https://youtu.be/QmTh_a0CwDM

Pentru tine am făcut nebunii
https://youtu.be/8OVss0nJPxE

_________________
Adnana - Gargarita-Mereu-Primavara

Nu ma jeli,
nu sunt un mit,
sunt doar un inger fericit.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
Afiseaza mesajele de la anteriorul:  Sorteaza dupa  
Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 

Ora este UTC + 1 [ DST ]


Nu puteti scrie subiecte noi in acest forum
Nu puteti raspunde subiectelor din acest forum
Nu puteti modifica mesajele dumneavoastra in acest forum
Nu puteti sterge mesajele dumneavoastra in acest forum

Cautare dupa:



Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB Romania