Am venit acasa!

Dragele mele, ieri ne-a adus taticul acasa. Si-a adus fetele langa el. Suntem in sfarsit toti trei impreuna.
Am recitit mesajele voastre (Danut a avut grija sa mi le citeasca si cat am stat in spital) si m-ati emotionat pana la lacrimi. Sunt un pic mai sensibila acum si plang repede, dar de bucurie si fericire sa stiti.

Cum v-a spus si Ana, am nascut pe 28 septembrie la ora 12 fix. La nastere, Mariuca a avut 3400 g si 54 cm. Danut a fost cel care a vazut-o primul, la cateva minute dupa nastere, eu vazand-o doar in fotografii, in prima zi.
Nu cred ca as sti sa descriu ce sentimente m-au incercat cand am vazut-o prima oara. Cateva ore nu am putut sa o ating, asa de fragila mi se parea. Doar stateam si o priveam. De a doua zi, de cand m-au mutat de la reanimare am stat aproape numai langa ea. Parca nu puteam sa mai plec de langa ea. Doar tratamentul, perfuziile si injectiile m-au tinut departe de ea si cateva ore de somn. Si acum sunt la fel.
Operatia a decurs bine, ma vindec usor-usor, iar despre perioada in care am stat in spital nu ma pot plange. Daca aveam emotii un pic, sa stiti ca sunt oameni cu suflet mare si care isi fac meseria cu placere si pasiune.
O sa va povestesc mai tarziu mai multe.
Acum ma duc langa Mariuca caci da semne ca se trezeste.

Va imbratisez si va pupam amandoua.

Adriana, felicitari!
Iti doresc refacere rapida si Mariucai sa creasca mare ca frumoasa deja este.

Pupici dulci la amandoua,

Adriana, felicitari si multa multa sanatate tie si Mariucai.
Sa te bucuri alaturi de micuta ta si sa stiti ca sunteti doi parinti impliniti.

Cat ma bucur, Adriana, ca ati ajuns acasa cu bine si ca ati depasit perioada spitalizarii.
Minunea din vietile voastre isi va cere incet-incet suprematia si veti vedea cum se modifica toate. I-am zis lui Danut, nimic nu mai este la fel de acum incolo si nici o zi nu va mai semana cu cea de dinainte.

Va pup si va urez toate cele bune.

Ce bine ca sunteti acasa, stiu cat de bine este intoarcerea in sanul familiei, unde toti sunt nerabdatori sa vada minunea cea mare.
Multa sanatate, Adriana, sa te odihnesti cat poti ca sa iti revii repede, caci somnul rezolva toate problemele.
Asteptam cu nerbdare alte vesti si chiar si fotografii.

Pupici dulci Mariucai.

Adriana, pentru cele doua fete frumoase ale lui Danut, flori:

Buna seara,
Sunt Ciprian, sotul Alexandrei si am intrat sa va scriu aici ceva vesti despre ea. Nu vreau sa stie Tony prin ce trece. Din cauza stresului si a emotiilor acumulate in ultima perioada, sotia mea a facut o criza urata de inima asociata cu caderi de calciu. Acum este pe monitorizare si ea si micuta Sarita. Medicul a zis ca o mai tine asa o zi, doua, pana se stabilizeaza tensiunea si pe urma o va aduce pe lume pe micuta Sara. Sarah este foarte bine, atat doar Ale se simte tare rau.
Voi reveni in zilele urmatoare cu vesti mai bune.
La revedere.

Multumesc, Ciprian de vesti. Multa sanatate, Alexandrei si micutei, iar tie si lui Tony putere pentru a le sta alaturi.
Sper sa citesc vesti bune, data viitoare.
Doamne, ajuta!

Multa sanatate, Ciprian la amandoua, iar voua multa forta sa le sustineti.
Va fi totul bine, caci toate ne vom ruga pentru ele.
Stim ca sunteti pe maini bune, acolo si ca totul va fi bine.

Citind cele scrise de tine Ciprian deduc faptul ca acolo unde sunteti voi medicii sunt adeptii nasterii naturale. In Romania probabil ca Alexandra ar fi facut deja operatia de cezariana. Eu sunt sigura ca va fi totul bine. Si eu am avut probleme cu tensiunea la nastere si dupa, dar la o luna se reglase deja de la sine.

Pupici Alexandrei, sa stea cat mai calma, sa nu se streseze (pe cat posibil date fiind circumstantele), iar tie si lui Tony multa putere.

Are grija Doamne-Doamne sa treca toate cu bine si sa va intalniti cat de curand cu Sarita (ce frumos o alintati deja).