Monica iti multumesc din suflet pentru acele topice de suflet pe care le-ai adus astazi in prim plan.
O lacrima de dor a curs din ochii mei pentru tot ce a insemnat si inseamna aceasta gradina pentru mine.
O vreme am preferat sa stau in umbra. Nu pot spune ca acum sunt vindecata suta la suta, dar ma recuperez.
Imi este dor de vremurile de demult. Imi lipsesc multe gargarite dragi. Imi lipseste armonia de alta data. Imi lipsesc sfaturile gargaritelor legenda ale acestei gradini.
Acum gradina este ca un copil rebel putin scapat din control, dar tu ca o mama buna mereu te chinui sa il aduci pe drumul cel bun. Sarut-mana mama pentru tot ce faci pentru noi.
Promit ca anul viitor sa revin cu zambetul pe fata asa cum m-a invatat Laura. Incerc sa fiu mai inteleapta asa cum Bica m-a sfatuit. Mult mai puternica cum dragele mele gargarite voi m-ati invatat (cand spun voi ma refer la voi toate gargaritele care ati fost langa mine in momentele grele, momentele de cumpana din viata mea).
Va pup pe toate gargaritele acestei gradini si va multumesc pentru tot.
Va doresc ca anul ce bate la usa sa va aduca multa implinire, multumire si impacare sufleteasca.
Va pup dulce, va imbratisez cu drag si va zambesc asa strengar, marca Laura.

Alexa, nimic nu este etern, dar spiritul frumusetii unei inimi daruite cu generozitate si sinceritate ramane in amintirea oamenilor.
Drumurile vietii se intretaie mereu, iar la rascruci gasim mereu persoane speciale ce lasa un semn in viata noastra. Este la fel ca in parabola cu trenul vietii. La o anumita statie se mai urca cineva, mergi cu el/ea pe cursul vietii si apoi, din varii motive, acea persoana cobora din tren si ne lasa in compania celor ce tocmai au urcat la ultima statie. Un timp ii avem tovarasi pe acestia, castigam experienta de la ei si apoi iar ne despartim cand ei coboara la vreo statie din drumul lor. Tot asa si Laura (cea care ne-a invatat sa zambim), Doruletz Mic (cea care ne-a aratat cum poate fi traita umilinta cu demnitate), Oana S. (cea care ne aducea speranta precum zorii de zi lumina), Cristi (ce ne-a premiat stangaciile foto), Floare de colt (ce ne-a impartasit renasterea din propria cenusa), Greta Hirsch (cu fetita ei ofiter in armata israeliana), Pusa din Dusseldorf (cea pe care o banuim ca ii coase Domnului goblenuri, acolo, Sus), Minerva (cu povestea ei de pe strada cafenelelor), Lamaita (in contul careia scria sotul dupa plecarea la Lumina), Lucia (o Gargarita-Eden din povesti), Rodica (cea care respira prin goblen), Maria (ce a compus Luceafarul, impreuna cu Eminescu) si cate alte gargarite legende. Acum legenda gargaritelor merge mai departe prin toate fiintele atinse de spiritul creat de predecesoarele lor. Daca ai sa citesti printre randurile celor ce scriu acum pe forum, o sa gasesti alte legende. Oare Marina nu este deja o legenda cu pupicii ei pe inimioara? Oare Oana si cele doua minuni ale ei, nu sunt un exemplu de poveste ce se scrie in timp real? O poti uita pe Nico, pe Eli, Bica (atat cat ii permite fusul orar), Letitia, Cosmina, Ralu (nu uita, de doua ori Gargarita anului), Adnana, Lenuta, Irela, Clementina, Elza, Alia, Ramona, Helen, Simona, Iunia, Ovidia si atatea alte nume, pe care daca ar fi sa le scriu as avea nevoie de cateva ceasuri bune. Chiar si tu, Alexa, esti parte din legenda acestui forum. Ba, parca un carusel nevazut impinge catre aceasta gradina spirite frumoase, indragite imediat, asa cum s-a intamplat cu Oksanna si nu numai.

Am promovat cateva din topicele mai vechi pentru ca parte din forumiste cred ca toate povestile frumoase se ascund undeva in Arhiva Forum Java. Dimpotriva, cele mai frumoase trairi se afla pe acest forum inca de la inceputul publicarii lui, numai ca au data de cand s-a facut compilarea atunci. Fiti sigure ca m-am asigurat ca tot ce a fost mai frumos sa nu ramana ascuns.
In plus, am vrut sa aduc putin din savoarea acelor timpuri si pentru gargaritele mai nou intrate in gradina.

Draga mea, Alexa, iti trimit o calda imbratisez, tie si celor doua minuni ale tale (stiu ca periodic si Tony este alaturi de tine) si iti zambesc cum m-a invatat Laura.

Ati asternut vorbe frumoase care, undeva in interiorul fiecarei gargarite, asteapta sa iasa la lumina. Eu as vrea sa cunosc povestile celor care au parasit gradina. Este greu sa imi gasesc cuvintele.
Gradina draga, si eu iti multumesc.

Monica, iti multumesc (prietenii stiu de ce).

Monica, si eu iti multumesc.

Monica si dragele mele, eu sunt convinsa ca in viata o mana nevazuta (Dumnezeu sau destin sau cum vreti voi sa-i spuneti) ne impinge intr-o anumita directie, si asa cum ne jucam cu degetele pe un touchscreen, asa acea mana aranjeaza in fel si chip intamplarile din viata noastra.

Nu este un accident ca ne intalnim aici, mai rar sau mai des, in functie de ce probleme avem sau de timpul disponibil. Nu este un accident ca in bara mea de internet, acest site este la favorite. Nu este un accident ca daca nu intru pe site intr-o zi parca ceva lipseste din acea zi.

Monica, eu banuiesc munca ta din spatele acestui site, pentru ca si noi la servici avem o platforma de site-uri de care se ocupa o mana de oameni si toata ziua numai asta fac.

Ca sa nu mai zic de munca de creatie a echipei tale, care nu este deloc usoara, pentru ca intr-un timp asa scurt ati trecut de la modele usurele la modele foarte complexe.

Iti multumesc si eu pentru acest loc, pentru tot ceea ce faceti pentru clientii vostri.

Va pupacesc cu mult drag,

Monica, gargarite dragi si eu va multumesc din toata inima.

Si asa cum spuneam atunci, povestea merge mai departe.

Ce rânduri frumoase!
Va îmbrățișez cu drag pe toate.

Ce randuri minunate!

Cu mult respect pentru fiecare gargarita,