Acea casa nu mai exista, bunicii mei s-au dus demult. Dar nu este chip sa-mi smulg vreodata din inima casa bunicilor. Amintirile ma tulbura, mi-e atat de dor de ce-am trait acolo, de lucrurile si colturile preferate din acele incaperi sau de curte si gradina. De la fotoliul cu mileu pe spatar, lampa pentru citit, stiva de reviste ale bunicului si cartile bunicii, pana la ultimul fir de lacramioare din gradina pazita cu sfintenie de mainile nepotilor. Aveam voie doar sa ne desfatam cu mireasma florilor, nu sa le si rupem. In veci am sa raman sensibila la parfumul lacramioarelor.
Podul a fost o vreme un loc tabu pentru noi si tocmai de aceea am vrut sa stim ce e sus. Dupa ce-am descoperit acolo carnatii afumati insirati pe bete, am inmultit vizitele secrete in pod, caci carnatii nu erau niciodata pe saturate. Era cam dificil sa furam cheile podului fara sa se observe, dar gaseam momente. Cum la fel gaseam momente sa intram pe furis in spaitz (un fel de camara imensa si racoroasa) unde atractia finala era borcanul cu miere de albine.
Mi-e dor de intregul ritual cu care vara se facea baie in curte, intr-o vana de tabla cu apa incalzita la soare. Imi amintesc si-acum de vesnica atentionare a bunicii de a nu uita sapunul prea mult in apa.
Mi-e dor de purceii pe care i-am botezat Corina si Mitica, carora le-am legat clopotei de coada si le-am dat drumul in curte alergandu-i pana la epuizare. Ati vazut vreodata purcei adormind imbratisati pe iarba? Le pazeam rasuflarea de fiecare data cand adormeau asa. Doar cand i-a vizitat macelarul n-am putut fi acolo sa-i pazesc.
Mi-e dor de noptile nedormite in care pazeam pe rand cu fratele meu catelusii pe care ii adoptam mereu. Erau pui si plangeau toata noaptea daca erau lasati singuri. Mai mult de o noapte nu a plans nici un catelus pe timpul vacantelor noastre.
Mi-e dor de toate regulile impuse de bunici ca sa poata tina in frau patru nepoti in fiecare vacanta. Cate doi de la fiecare fiu. Doi cate doi, doua tabere de nepoti, fiecare tabara cu credinta de nezdrumcinat ca este nedreptatita fata de cealalta tabara. Ca bunicii ii iubesc pe “ceilalti” mai mult.
Si nu in ultimul rand mi-e dor pana la durere de bunicii mei, care mi-au oferit acele clipe minunate. Doar ca atunci nu stiam ca sunt cele mai fericite clipe din viata mea, ca sa le dau mai multa atentie. Am vrut sa impart cu voi aceste doruri care imi tot dau tarcoale in ultima vreme. Poate le aveti si voi pe ale voastre, poate le alinam mai usor impreuna.

Ce frumoase sunt cuvintele tale, Ioana. Suntem norocosi si fericiti ca avem bunici pe care sa ii vizitam, alaturi de care sa ne petrecem copilaria, momente care mai tarziu o sa se transforme in amintiri atat de frumoase.
Mi-am petrecut vacantele de vara in satul bunicilor mei la 20 de km de Rm. Valcea. Acolo sunt poate cele mai frumoase clipe din copilaria mea, acolo este locul unde ma intorc mereu cu drag, cu dorinta si placere. Acolo este jumatate din viata mea, acolo este my private peace of paradise (asa cum imi place sa il denumesc). Da Doamne, sa traiasca cat mai mult bunicii mei, pentru a avea unde sa ma intorc, sa imi reincarc "bateriile".

Ioana, eu am norocul ca in ciuda tuturor care doreau sa vanda casa parinteasca, am avut sansa sa o pastrez. Mai am norocul ca ochii ma mai ajuta sa ma urc in batrana noastra Dacie si sa ajung acolo cat mai des.
Proprietatea mai pastreaza doar gradinita cu flori din fata si cativa metri in spatele casei.
Florile sunt urmasele celor plantate de bunica mea si mai apoi de mama mea. In spatele casei pun cateva fire de legume, special pentru Mariuca.
Casuta este asa cum am mostenit-o de la parinti. Facuta din paianta, joasa, varuita cu var stins in care se pune cateva picaturi de sineala. Improspatez, an de an cele doua odai, despartite de un antreu. In spatele casei este o bucatarioara mica ce are alipita o camara.
Este chiar casuta noastra de vacanta, iar copii, desi cam stranba din nas, o viziteaza si ei cand ajung in Romania, in timpul verii.
Imi aduc aminte cum bunica ne scotea smantana din ulcelele ingropate in pamantul de sub copaci (pe atunci nu existau racitoare sau frigidere) si cum bunicul ne aducea miere cu tot cu faguri. Ne curgea miere pe piept si radeam cu gura pana la urechi de atata rasfat.
Intr-o partea a curtii, acolo unde bate soarele mai tare, erau mereu hardaie pline cu apa de ploaie de unde bunica lua apa si umplea copaia de lemn. Apoi ne spala cu sapunarita (o planta care are proprietatile sapunului) si ne clatea bine, punandu-ne sa stam in picioare si turnand cu cofa apa peste noi. Tin minte ca imi era frica ca ma inec cu apa ce venea din cofa. Stergarele erau aspre, dar curate si mirosind a busuioc. Pe atunci imi displaceau si cand am luat primul salariu i-am cumparat bunicii prosoape. Erau prosoapele acelea mici, chinezesti pe care bunica nu le-a folosit. Abia cand a plecat catre lumina, am vazut ca si le pastrase, alaturi de altele, pentru inmormantare.
Imi este si mie dor de ei si ades merg la cimitir. In timp ce aranjez mormintele, aprind lumanarile si dau cu tamaie, vorbesc cu ei si ii rog sa ma ierte pentru ca vin atat de rar.
Nu pot sa uit dragostea cu care pastrau singura tufa de zmeura din curte, doar pentru mine. Cand ajungeam la ei, bunicul ma lua de mana si mi-o arata. La inceput, am crezut ca nu am voie sa impart cu nimeni zmeura, asa ca dupa ce imi faceam cordon gros din pir si ma incingeam peste maieu, in zona burtii, imi umpleam sanul cu zmeura pentru mama, pentru tata, pentru catelul bunicii si pentru papusa mea. Prima oara mi-a mers, dar a doua oara am cazut, patand iremediabil maieul si rochita. Asa am aflat si eu ca zmeura se imparte cu cei dragi si de aceea o iubesc pe Onuta, ce a impartit cu noi mana ei de zmeura.
Parfumul casutei descrise de tine imi staruie in inima si desteapta atatea alte amintiri pretuite de sufletul meu. Cred ca suntem tare bogate daca amintirile copilariei ne sunt atat de aproape, desi rememorarea lor ne aduce nostalgie in inimi.

Lena, sa ai parte de tot ce iti doresti.

Ioana, primul lucru la care m-am gandit cand am terminat de citit a fost: “Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele… Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa”

Acelasi drag il am si eu pentru casa vacantelor mele, unde ne putem intalni toti verisorii si nu erau putini, vazand ca fiecare din cei 6 frati al tatalui aveau 2, 3 copii, chiar 4, si cred ca este lesne de inteles cand veneau parintii se ne ia, ii faceam aceeasi bucurie bunicii ca si atunci cand veneam.
Imi placeau vacantele de iarna in special, cand, dupa o zi de sanius veneam toti uzi si inghetati, cu obrajii rosii, iar hainele de pe noi zburau de la usa, ca fiecare sa fie primul care ocupa locul cel mai bun pe cuptorul sobei, unde noapte dormeau vreo trei nepoti, dar pana la o bucata de noapte, caci spre dimineata simteai rece si oasele intepenite ca nu erau saltele profilactice si antialergice MedCare. Dar nici unul nu se plangea, ci toti faceam pe vitejii dimineata ca am dormit foarte bine.
Si tot dimineata, ne trezeam in parfumul de kaizer prajit, cu putina ceapa si ou batut deasupra, cu mamaliguta care era invartita cu culiserul, ce, din cand in cand, ne mai ajungea din urma, insa mamaliguta era punctul de atractie pentru noi, - facuta putin mai tare ca sa poata fi taiata cu firul de ata, dintr-o papiota ce avea numai destinatia aceasta. Si cat de gustoasa ne parea! Odata rasturnata, bunica turna lapte in ceaun si vreo cinci linguri se bateau pentru coaja, iar daca era mai arsa parca era si mai buna, dar niciodata nu era de ajuns si nu putea sa lipseasca: tu ai mancat mai mult si eu deloc si incepeam de dimineata harjoneala, pana ne arata bunica culiserul, insotita de: ia tubidam zaretz (lasa, ca va arat eu voua!), iar pentru noi era partea cae mai hazlie cand bunica incepea sa vorbeasca ucraineste, ca nu prea intelegeam si ne dadeam coate si chicoteam, iar cei care intelegeau mai bine, ce, credeti ca vroiau sa ne traduca?
Apoi, venea primavera si odata cu ea berzele, care pentru noi nepotii care stateam mai aproape, reprezenta ca un ritual. Ne asezam pe prag la apusul soarelui, iar de fiecare data bunica ne povestea aceeasi istorie a berzelor ce poposesc la noi in fiecare an, de mai bine de 55 de primaveri, iar cu ele si norocul nostru. Cum vin de peste mari si tari si ce necazuri intampina, dar de fiecare data ele stiu care este casuta lor, si cate altele ca sa ne impresioneze.
Iar vara imi aduc aminte ca toti copacii erau ai nostri, dar unul in special, un par de vara undeva in spatele casei, care dupa un atac al nepotilor daca mai ramanea vreo una si pentru bunica. Mai era un mar, tot de vara care pe atunci nu imi placeau ca erau prea acrisoare pentru gustul meu (acum le caut) si ma duceam la cei cu mere dulci care tot in aceeasi perioada se faceau, dar nu atat de aspectuoase, insa preferatele mele. Mai era nucul vecinei, unde mai dadeam iama, dar avea un caine care ne dadea de gol insa tot reuseam sa ne inverzim pe maini. Dar, pana incepea scoala, aveam noi o solutie de curatat care o gaseam pe paraul nu departe de casa bunicii si tot ca un fel de nuca era, dar mai tepoasa si cu sucul lor reuseam sa ne curatam.

Cum trec anii! Insa niciodata cu ei, amintitile care sunt si vor ramane atat de vii.

Traiasca casa vacantelor noastre!

Ioana, iata o amintire din casa bunicii.