Ce simti cand te desparti de goblenul tau? by Parvu Irina (61 mesaje), la 30-05-2007 Sunt Irina. Am terminat un goblen care mi-a placut tare mult. Vorbesc la trecut pentru ca vecina mea tocmai mi l-a cumparat si ma simt de parca mi-am vandut copilul. Voi ce simtiti cand va despartiti de un goblen lucrat de voi?
In fotografie este modelul lucrat de mine.
Replica: Bine ai venit, Gargaritza Irina! by cucos catalina (1613 mesaje), la 30-05-2007 Itzi raspund pentru ca am fost o data in pielea ta shi shtiu cum e! Nu mai fac niciodata fapte de genul asta. Eram in criza de bani cu ceva timp in urma shi mi s-a facut o propunere sa vand un goblen, deoarece o tipa cauta cu disperare asha ceva pentru un cadou. N-am ezitat prea mult shi mi-am vandut primul goblen lucrat dupa diagrama la care tzineam foarte mult, insa valoarea banilor obtzinutzi nu va compensa niciodata valoarea sentimentala. Shi acum regret dupa acel goblen!
Replica: Parca as fi pierdut by Margareta Romascanu (164 mesaje), la 30-05-2007 sensul... Nu stiu cum sa va spun, dar tare am fost suparata pe mine ca am facut acest lucru. Era un model imprimat -
Capela. Era frumos ca intr-o poveste. Atat de tare m-am suparat ca am jurat ca nu voi lucra
Capela pentru mine decat dupa ce voi fi lucrat toate celalate goblenuri pe care le am pe lista. Asta, ca un fel de pedeapsa...
Replica: Goblen pirat by Velcu Alina (13 mesaje), la 31-05-2007 Ma cheama Alina Velcu si eu nu am sa raspund la intrebarea pusa aici ci am sa povestesc o intamplare urata tare. Am lucrat un goblen luat de la alta firma pentru ca pretul pentru acelasi kit de goblen era mai mare la Top Terra decat la firma de care va vorbesc. Am si avut cateva discutii in contradictoriu (spre rusinea mea) cu cei de la Top Terra si limbajul meu nu a fost prea ortodox. Cei ce mi-au vandut goblenul pentru lucrat mi-au zis ca are ata Papets (se scrie puppets) si ca totul este calitate extra. Am primit kitul de goblen si am vazut ca diagrama era de la Top Terra si atunci am telefonat din nou si iar m-a luat gura pe dinainte. Doamna de la telefon de la firma mi-a spus ca ei nu fac kit cu panza galbuie si ca nu este de la ei. O colega mi-a vazut panza si mi-a zis ca este de la Pitesti, iar atele nu stiu de unde erau ca tare rau aratau. Am inghitit galusca si am inceput sa lucrez. Atele nu s-au pupat unele cu altele - a iesit ca naiba. Vreti sa stiti ca acum vorbesc cu becu? Nu am cu cine vorbi pentru ca firma aceia nu imi mai raspunde nimeni la email (cand mi-a luat comanda am scris un singur mail), iar pe adresa (ce era scrisa pe spatele pachetului in care a venit goblenul) de unde le-am luat si unde am scris scrisori nu am primit nici un raspuns. Si am scris mai multe scrisori, si email scriu in fiecare zi. Isi rad de mine acum, cat de proasta am fost. V-am scris toate acestea ca sa nu incapeti si voi pe mana piratilor - ai de fac goblene de doi bani si le vand pe internet pe pagini de yahoo si altele. Au luat diagrama de la Top Tera si panza de la Pitesti si atele le-au adunat de pe la fabricile ce au dat faliment. Erau pline de praf si miroseau si rau. Si am facut si buba la gura cand am lucrat. Am telefonat la Top Terra si mi-am cerut scuze si am zis ca o sa scriu si pe forum ca sa ma spal de pacate, dar mi-au zis sa nu scriu si numele de la firma-pirat ca nu este frumos.
Asa ca v-am scris ca sa nu patiti ca mine.
Replica: De ce nu l-ai trimis inapoi? by Adelina Felicia Agachi (85 mesaje), la 01-06-2007 Am patit si eu asa. Am luat un produs pirat, numai ca era putin mai ieftin si nu mi l-a mai primit inapoi. Cumparasem un produs pentru masaj ca sa il dau cadou. Era de pe o pagina http://nume domeniu.lx.ro/. Daca iti spun ca mai apoi l-am aruncat la gunoi, ma crezi?
Asa ca atunci cand cumpar de pe net - cercetez mai mult firma care face distributia. De la Top Terra am primit intotdeauna factura, i-am sunat - mi-au raspuns, le-am scris pe mail - am primit raspuns imediat. Matusa mea ii stia de la inceputul activitatii lor si asa am auzit de ei si i-am aflat, ulterior pe net.
Bine ai venit pe Forum! Iti plac trandafirii orange?
Replica: Imi pare rau by Doruletz Mic (1000 mesaje), la 01-06-2007 ca ai trecut prin asa ceva. Dar toti patim ceva asemanator pana invatam lectia. Iti trimit si eu buchet de flori.
Replica: Arta milioanelor de impunsaturi by Roxana Deli (173 mesaje), la 13-06-2007 Arta milioanelor de impunsaturi A trai intr-o locuinta impodobita, care sa incinte privirile si sa inveseleasca sufletul, este visul oricarui om. Insa fiecare isi decoreaza casa dupa cum ii dicteaza propriile gusturi si, de multe ori, posibilitatile.
Unii aleg florile sau picturile, iar altii, mai putini la numar, aleg goblenurile. Acestea, o imbinare intre imaginile pastelate, adesea naive, si chipurile expresive, reprezinta, de fapt, rezultatul unei munci enorme, in care, pe langa pasiune, nu trebuie sa lipseasca si o inclinatie spre estetic. Satisfactia lucrului implinit. Lucrul manual, altadata nu doar o disciplina invatata in gimnaziu, ci si un fel de odihna "activa" pentru orice gospodina, a devenit, astazi, din ce in ce mai rar intilnit. Putine fete mai stiu sa brodeze, sa croseteze sau sa coase decoratii. Totusi, exista femei pentru care impodobirea casei ramine foarte importanta si care considera ca eforturile imense cerute pentru obtinerea unui goblen merita facute. O ieseanca - Marioara Petrisor - se poate lauda ca, pe langa serviciu si treburile casnice, a gasit si timpul trebuincios pentru a coase aproape 50 goblenuri:
"Pe primul l-am realizat cand eram eleva si, de atunci, de-a lungul timpului, am continuat. Iar cind am hotarit ca nu mai am timp pentru aceasta pasiune, nu m-a lasat inima".
Doamna Petrisor marturiseste ca nimic nu se aseamana cu satisfactia pe care o simte dupa ce termina un goblen:
"Pina atunci, stiu doar ca trebuie sa lucrez. Abia cind ii pun rama am o multumire imensa".
Milioane de intepaturi!Pentru un neinitiat in arta goblenurilor, munca imensa poate fi explicata doar prin cifre record - la un tablou de dimensiuni medii - adica de vreo 20 cm pe alti 30 - se folosesc, uneori, si peste 50 nuante de ata, iar pentru fiecare centimetru patrat se fac 100 impunsaturi cu acul.
"La goblenul pe care il lucrez acum va trebui sa fac 73.000 puncte, adica tot atitea intepaturi cu acul", ne-a spus dna Petrisor.
Cind se apuca de lucru, ea insasi este ingrozita de ceea ce o asteapta insa, odata ce primele contururi prind fiinta, ochiul format vede deja intregul goblen:
"Nu am facut un calcul, dar cred ca am impuns de cateva milioane de ori cu acul".
De altfel, dna Petrisor are si stilul sau propriu de a lucra - numai pe fata, incepind din partea de jos, si niciodata pe panza pictata, ci doar dupa un tipar marunt, care trebuie masurat cu rigurozitate geometrica:
"Asa m-am invatat de mica si nu ma mai pot dezobisnui. De fapt, fiecare isi are propriul stil".
In medie, pentru coaserea unui goblen este nevoie de cateva luni; insa, atunci cand apar si alte griji, poate ajunge si la un an.
Treburi si rabdare. Cu un copil de crescut si de ingrijit, si cu un serviciu in trei ture, doamna Petrisor nu prea mai are cand sa lucreze. Totusi, reuseste sa mai "fure" cate o clipa intre doua activitati casnice:
"Important e stesa am lumina buna, pentru ca panza este foarte deasa. Ziua stau linga fereastra, iar seara linga veioza".
In aceste ritm a reusit sa-si coase toate goblenurile, iar jumatate dintre ele ii decoreaza acum locuinta, restul fiind in casa mamei sale.
"Copiii de acum nu mai au asemenea obiceiuri. Traditia de a coase a mai ramas doar la tara, pe cand la oras putini mai au rabdarea de a face ceva frumos. De fapt, prefera sa cumpere cine stie ce lucru turcesc", a adaugat doamna Petrisor.
Peisaje si figuri. In ultimii ani, numarul panzelor gasite in magazine pentru a fi lucrate a devenit foarte mare. Doamna Petrisor prefera, insa, peisajele si figurile. Si, cum fiecare goblen are un nume, pe peretii casei sale apar alaturi "O fetita care plange" si "O fetita cu palarie", "Baietelul plangind" si "Prietenii", "Domnisoara cu un catel" si "Concertul in parc", "Apusul de soare" si "Ikebana cu maci si liliac". Printre cele mai pretioase goblenuri ce au trecut prin mina doamnei Petrisor sunt doua pinze de dinainte de 1900, mostenite de la bunica:
"Unul reprezinta un lac inghetat pe care se plimba intr-o sanie sub forma de lebada o printesa si un print, iar celalalt este imaginea unei troici cu trei cai, in care merge un boier si care este condusa de un vizitiu".
Goblenuri inestimabile Daca unele femei lucreaza goblenuri usoare numai pentru a le vinde, cel ce iubeste arta in sine, asa cum o face doamna Petrisor, nu ar da un tablou, indiferent de pret:
"Stiu cat muncesc si mai stiu cat suflet pun in ceea ce fac".
Totusi, daca cineva care indrageste frumusetea cu adevarat i-ar cere un tablou, nu ar ezita sa-i ofere goblenul dorit.
"Sint multumita sa le vad terminate si, dupa aceea, as vrea sa dau mai departe bucuria mea. Oricum, cui ii sint dragi are grija de ele si le pastreaza asa cum as face si eu", a adaugat dna Petrisor.
In ceea ce o priveste pe doamna Petrisor, ea a reusit sa transmita patima goblenurilor si fiicei sale, acum eleva in clasa a VII-a. In acest fel, colectia de tablouri care, de la citiva metri distanta, chiar par pictate, intr-atit de bine se imbina nuantele, va fi pastrata asa cum merita si, pe an ce trece, se va tot mari, devenind unica nu atit datorita modelelor, ci mai ales pentru dragostea cu care sint create si inconjurate odata ce au devenit obiecte decorative. (M.P.)
Preluat de la Evenimentul zilei
Replica: Interesant articolul, Roxana! by cucos catalina (1613 mesaje), la 13-06-2007 
Replica: Da, by Roxana Deli (173 mesaje), la 13-06-2007
cel ce a scris aricolul a stiut sa redea pasiunea pentru goblen a acestei femei ce merita si admiratia noastra a goblenistelor.
Replica: Implinita! by Ramona Marculescu (152 mesaje), la 25-11-2007 Cred ca trebuie sa faca aceasta adaugare: M-as simti implinita daca l-as face cadou cuiva care il apreciaza.
Replica: Pana nu demult, by Raluca Popa (843 mesaje), la 07-11-2008 nu suportam ideea de a-mi instraina goblenurile. Si eu am suferit mult, cand m-am despartit de primul meu goblen lucrat,
Cavalcada. L-am lucrat a doua oara, pentru mine si imi place foarte mult. Mi-am promis, atunci, ca nu se va repeta istoria.
Acum vreo doua saptamani, m-au vizitat niste prieteni de-ai sotului din tara. In timp ce savuram o cafeluta si o prajitura imi povesteau cum s-a desfasurat nunta lor, in august (noi nu am putut merge la petrecere). Ma ia gura pe dinainte si-i intreb:
Voua va plac goblenurile? Au raspuns afirmativ, amandoi; au admirat de mai multe ori modelele ce-mi impodobesc casa. Replica mea:
Atunci, va rog sa va alegeti unul, care va place mai mult, ca dar de nunta! Nici nu va imaginati cat de uimit a fost sotul, care stie cat de mult tin la lucrarile mele. Cei doi, fericiti de gestul meu, au ales
Fiica artistei; ei stiu sa pretuiasca lucrul de mana si banuiesc ca le-a fost jena sa aleaga
Cavalcada sau
Mestecenii aurii. S-au bucurat de dar, mai ales ca se muta in casa noua. Iata-ma acum, mai saraca.
Ce-am simtit? O implinire, o bucurie ca am facut doi tineri fericiti. Nu pot sa-mi explic de ce, dar am simtit nevoia sa daruiesc. Cert este ca nu-mi pare rau; sunt incantata ca un lucru facut de mainile mele este pretuit. Poate in viitor, voi repeta experienta aceasta.
Replica: Asa e Raluca. by Frunza Nicoleta (3224 mesaje), la 08-11-2008 Cand faci un cadou cu dragoste si stii ca va fi pretuit, te simti implinit si fericit.
Cred ca m-ar durea sufletul sa vand un goblen, dar atunci cand am daruit si am vazut cu cata bucurie si emotie a fost primit parca mi-a crescut inima de bucurie. Pana acum am daruit unul fratelui meu si unul mamei, asa ca sunt cat de cat in familie. Panselutele sunt pentru cumnata mea, iar
Maini in rugaciune va porni in curand spre o prietena foarte buna a mamei mele care imi este tare draga.
Replica: Si by Maria Nistor (4936 mesaje), la 08-11-2008 eu am acelasi sentiment cand fac cadou un goblen si vad emotia persoanelor care il primesc. Raluca gestul tau a fost de nota 10. Imi imaginez bucuria lor.
Replica: Sunteti by Rosculet Adnana (245 mesaje), la 08-11-2008 niste... gargarite! Asta pentru ca reusiti sa daruiti cu dragoste.
Va pup cu drag.
Replica: Si eu am daruit multe goblenuri si by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 08-11-2008 cred ca le-am enumerat la colectia mea, dar m-am simtit bine intotdeauna dupa ce am facut un astfel de cadou. Am unele despre care spun ca nu le-as face cadou, dar nu se stie niciodata, prieteni de suflet exista mereu sau tineri ce se vor muta in case noi.
Replica: Foarte, foarte rar, by Enache Mihaela-Ema (314 mesaje), la 09-11-2008 am daruit un goblen si doar unor oameni foarte dragi mie. Intotdeauna, inainte sa daruiesc un goblen si un dar in general, ma gandesc:
oare ce i-ar place persoanei respective, ce goblen i s-ar potrivi si apoi cos acel goblen special pentru a fi daruit.
N-as putea darui un goblen care a fost cusut fara gandul de a fi daruit.
Replica: Citind by Alice Popa (227 mesaje), la 09-11-2008 despre bucuria si placerea de a darui un goblen, am inteles ca o gargarita, daca nu este si altruista, nu este gargarita!
Va felicit si va imbratisez.
