sau teremin este un instrument foarte dificil de stapanit.
Ineditul unui asemenea instrument constă în faptul că se poate cânta fără ca măcar artistul să atingă instrumentul. Construit din două oscilatoare cu frecvenţe radio şi două antene metalice, funcţionează şi cântă singur la semnalele electrice produse prin mişcarea mâinilor artistului între cele două antene direcţionate spre difuzoare. Interpretul „atinge lumina şi ea cântă”.
Teraminul este alimentat de la sursă electrică, iar sunetul se obţine din diferenţa de frecvenţă dintre două oscilatoare, unul cu frecvenţă fixată, celălalt cu frecvenţă variabilă. Instrumentul are două antene în raza cărora trec mâinile artistului cu mişcări de dirijor, care obţin înălţimea sunetului şi volumul.
Benedict Popescu a luat contact cu teraminul în 1999, când a obţinut o bursă NATO în Anglia. Are deja înregistrate două CD-uri cu piese consacrate, româneşti şi străine, cântate la ferăstrău şi la teramin.

Jeni, m-am infiorat. Parca sunt ingerii cei ce canta.

Fantastic! Nu am cuvinte. Vorba Zoicai, m-am infiorat toata. Este o muzica divina. Si pentru mine este ceva inedit. Nu am auzit in viata mea de acest instrument. A fost pentru prima oara cand i-am auzit acordurile si, dupa cum spuneam, sunt divine. Parca ar canta harpele ingerilor din ceruri.
Jos palaria in fata domnului Benedict Popescu!

Ninsoare de pupici!

Divin!

Minunat! Muzica este intr-adevar o arta a frumosului etern si bine ca mai exista oameni care ne-o "prezinta" in formatul ei divin.