Buna dimineata!
Adelina, vin si eu la o cafea. Intr-un asemenea colt de liniste mi-as odihni si eu aripioarele cu placere.
P.S. La ghicit nu sunt buna, dar stiu ca oamenii speciali isi cedeaza mereu lucrurile dragi celor din jurul lor. Monica, iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Cat despre
ghici, ghicitoare ce-i, este vorba despre o presa de facut biscuiti pe care de abia astept sa o "probez".
Duminica am petrecut frumos, am avut ajutor in bucatarie si am facut de toate. Ba chiar am reusit sa mergem la un suc si sa trecem sa aprindem o lumanare la o biserica catolica (ma gandesc ca Dumnezeu e numai unu, indiferent de religia pe care ne-a fost data sa o purtam). Din pacate ziua ni s-a stricat in urma vestii ca prietenul meu nu mai poate merge la munca. S-a dus si cheesecake-ul meu, caci nu am mai avut nici o stare sa il fac. Am avut doua zile de
silentio-stampa sa spun asa, dar acum sunt fresh pentru o noua calatorie. Am decis sa
ne luam purcelul si catelul si sa plecam acasa, in Romania. Ce va fi mai departe? Un nou an, un nou inceput. Vom vedea!
Va pup si va doresc o zi frumoasa.
Onuta, toate au un inteles in viata. Spun asta pentru ca mereu ni se intampla ca o actiune ce ne supara pe moment sa devina ulterior un pas inainte.
Ma bucur ca ai intelepciunea de a accepta ceea ce nu poti schimba, curajul de a schimba ceea ce-ti sta in putere si intelepciunea de a face diferenta dintre ele.
P.S. Jucarie ca a ta am avut si eu, dar cred ca nu era croita pentru mainile mele pentru ca a cedat dupa numai vreo doua-trei utilizari.
