Dragele mele, gargarite, ma iertati ca nu va raspund fiecareia in parte asa cum v-am obisnuit, dar printre conservele de toamna (pentru mine, cuscrii si nepotul meu), printre multe aerisiri ale casei (s-a mai diminuat mirosul urat de la var), printre hartoage ce ma sufoca (ma refer la toata maculatura pe care trebuie sa o scriu pentru la scoala), simt ca nu mai am cum sa imi mentin ritmul cu care eram invatata pana acum. Mi se pare ca cineva ma impinge pe
repede-inainte si nu mai am timp sa observ detalii.
Va multumesc pentru fiecare cuvant pe care mi l-ati scris si va imbratisez cu mare drag.
Letitia, am citit si raspunsul tau in alt topic. Iti doresc sa te poti tine de cuvant.
Eu am reusit sa rezolv problema separarii terenului de joaca pentru cei mai mici scolari (experimentul facut pe micutii de la gradinita). Acum, o portiune mica din curtea scolii este separata prin bare de lemn, vopsite, pe care s-au prins navoade de pescuit si asa micutii (mai impiedicati si mai neobisnuiti cu mingile ce pot ajunge din terenul de sport pe capsoarele lor) se pot juca in voie, mai ales ca ieri, un parinte a adus pentru ei, doua leagane si cateva bancute din plastic, colorate).
Eu tind sa cred ca teoria pasilor mici facuti in microcosmosul nostru schimba macar
un ceva, Letitia. Nu pot fi spectator al neregulilor ce se intampla langa mine si simt nevoia sa ma implic, asa cum am facut o viata. Stiu ca si cadrul didactic are nevoie de o pauza la fiecare ora, dar cand ai micuti asa de nepregatiti pentru viata in curtea scolii, nu te dezlipesti de ei. Au fost discutii in cancelarie pe tema aceasta si am spus ca ma ofer sa stau eu cu micutii in pauze. Se pare ca tinerele ce-i pastoresc pe micuti au inteles si astazi erau langa ei in curte. Urmeaza maine sa am o discutie cu una din ele, ce isi palma astazi o tigara, dar sunt sigura ca puii au vazut-o. In fond poate sta fara tigara doua ore si sa faca schimb la fiecare a doua pauza cu cea care ii este colega.
S-ar putea sa fiu eu pedanta si prea tipicara, dar daca ne dorim o societate in care copiii sa fie valorizati, trebuie sa ne implicam. Frumos, cu solutii corecte, luate in numele lor.
Te imbratisez cu mult drag.
Dragele mele, eu nu mai am timp sa respir de atatea sedinte, asa ca trebuie sa inchid aragazul si sa trag o fuga pana la scoala. Chiar am sa pun intrebarea referitor la numarul acesta de intalniri, unele de dragul de a bifa niste directive.
Va imbratisez cu mult drag pe toate.
Nu plec inainte de a va lasa un ceiut:
