Bica, te rog sa-i spui Bicutului sa ma ierte ca nu l-am pomenit mai devreme. Nici pe el nu l-am uitat.
Si ca sa nu se supere pe mine, il invit la dans:

Si voi, dragi gargarite, sunteti invitate la un tzucu tzucu!

Draga mea, Iulia, Bicu si-a dansat atat de mult fiica de sarbatori (in dorul si gandul ca s-ar putea sa nu mai poata face acest lucru vreodata), ca acum zace. Bine, zacutul i se trage si de la faptul ca nu isi poate scoate din cap distanta care il separa de copii si Mariuca.
Ma lupt zilnic, ba cu un ceai, ba cu alte leacuri de la bunica sa il pun pe picioare ca imi face si mie rau cand il vad cum nu isi mai revine.
Sa stii ca mi-ai adus un zambet pe buze cu Tzucu, tzucu. Dau sonorul mai tare, poate aude si Bicu si ii revine pofta de mancare. Am facut un peste cu multe legume, cum ii place lui, la cuptor si nici nu s-a atins.
Te imbratisez cu mult drag.

Draga mea Bica, ma intristeaza vestile despre Bicu si ma doare sufletul pentru voi amandoi. Imi dau seama cat va este de greu fara fata voastra acasa si, probabil, si mai greu fara minunata voastra Mariuca. Imi aduc aminte cat ne amuzau nazdravaniile micutei printese si, pentru ca ii vad pe ai mei parinti cat sunt de topiti dupa nepotii lor, imi pot da seama ce durere este in sufletele voastre.
Insa, te rog sa-i spui Bicutului, ca asa, din suflet de copil, ca de la fata la tata, il imbratisez strans, ii mangai tamplele albe si ii sarut obrajii si mainile, care au crescut fata si nepoata. Si ca il rog ca atunci cand se mai gandeste la fata voastra sau la Mariuca, in loc sa se intristeze si sa stranga din dinti ca sa nu-i scape vreo lacrima, sa ridice colturile buzelor intr-un zambet, cat de mic, pentru ca acel zambet va ajunge la sulfetul copilului vostru si ii va insenina ziua.
Orice copil isi doreste sa isi aiba parintii langa el o vesnicie, daca s-ar putea. De aceea, cred ca orice zambet in locul unei lacrimi face tare mult pentru un copil.
Sarut mainile voastre de aur si mai spune-i Bicutului, ca daca nu mananca pestele ala cu legume, vin eu si mananc toata tava.

Ninsoare de pupici.

Iulia, Bicu tocmai a vorbit cu fetita noastra care spune ca i-a fost cald (desi acolo sunt cam 24 de grade) si nu a mai putut dormi. Dorm la mansarda si probabil se aduna caldura acolo.
In fiecare dimineata, inainte de a se scula Mariuca (ce merge si ea la gradinita), ne cauta fetita pe Skype. Bicu se instaleaza de pe la ora 8 seara, langa computer si nu se da dus pana nu aude soneria de pe Skype.
I-am incalzit pestele si i-am facut o lingura de mamaliguta intr-un ibric fiindca trebuie sa manance ceva, ca are de luat medicamentele. I-am facut si doi papanasi cu branza de vaci.
Nici mie nu imi este usor, dar incerc sa ma impac cu situatia pentru ca altfel ma imbolnavesc si nu am rezolvat nimic. Ii spun lui Bicu ca ai nostri cuscrii sunt mai afectati decat noi. Cuscrul are o afacere ce aduce bani buni, dar iata ca singurul mostenitor a plecat, iar el isi pregateste un strain sa ii preia firma. Este vorba de nepotul nostru care nu este ruda cu el, dar se bazeaza pe el pentru ca este un copil dornic sa invete, este cinstit si responsabil.
Draga mea, Iulia, nu i-am spus nimic din ce mi-ai scris aici pentru ca ar plange ca un copil. Barbatii, in situatii limita sunt ca niste copii neajutorati. Nu cred ca am plans eu intr-o viata cat a plans el de cand au plecat copiii.
Incerc sa-i spun despre energiile pe care trebuie sa le trimitem catre copii, dar se face ca nu aude. Am ajuns la concluzia, ca in iubirea mea si dorinta mea de a-l proteja, precum si prin faptul ca i-am ascuns mahnirea mea, l-am facut sa se vada numai pe sine in suferinta si, de aceea, isi induce o stare de victima care de fapt il apasa.
Lupt sa gasesc idei noi, zilnic, ca sa il scot din aceasta stare pentru ca nu as vrea sa il mai tratez si de depresie.
Sa stii ca la varsta mea este exact ca la parintii tai. Simti nevoia sa te bucuri de copii, de nepoti pentru ca ei sunt ratiunea noastra de a fi, mai ales la pensie.

Desi am negat categoric ca voi ajunge vreodata in Australia, la ei, am ajuns la concluzia ca in fond totul este schimbare si ca trebuie sa ma adaptez, din mers. Asa ca, in mintea mea a incoltit deja o idee, dar mai trebuie sa ma gandesc si la Bicu care are probeme majore cu inima si caruia nu stiu cat i-ar prii o calatorie atat de lunga cu avionul si sederea intr-o tara cu o clima cam diferita de a noastra.

Pestele este o bunatate. Ieri, cuscra vroia sa arunce legumele din frigider. Cand le-am vazut, mi-au sticlit ochii. Brocoli, ardei, conopida, rosii, ceapa de apa. Le-am luat eu si astazi, dupa ce le-am curatat de partile atinse, mi-au ramas atat de multe de nu mai incapeau in tava la cuptor. S-au micsorat in volum dupa ce le-am terminat, iar gustul pestelui alaturi de ele este un deliciu. Am facut putina zeama de usturoi si am adaugat o lingura peste ele, in farfurie. Esti invitata mea.

Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, pentru implicarea ta afectiva si pentru ca esti o persoana atat de speciala.
Te imbratisez cu mare drag si iti doresc o noapte buna.

Noapte buna si voua, Gargaritele mele dragi.

Bica, bunicuta mea frumoasa ce mult ma intristeaza cuvintele tale. Multa sanatate lui Bicu, ca e cea mai buna. Spunei ca daca nu se ingrijeste, nu va putea calatorii la copii, nu va putea sa vada unde locuiesc ei, pe Mariuca.
Imi pare rau ca nu ai cui sa ii povestesti necazurile tale. Bicu nu ar rezista sa te auda si pe tine suferind. Uneori barbatii sunt mult mai sensibili decat noi, dar nu vor sa recunoasca.
Multa sanatate si putere de a rezista dorului.
Va pup si va imbratisez ca pe bunicii mei.

P.S. Pot sa vin si eu la masa?

Bica mea draga, mi se strange inima cand citesc cuvintele tale. Nu exista cuvinte care sa va aline, dar ganditi-va ca poate acolo le va fi mai bine si in zilele noastre distantele nu mai sunt chiar asa mari. O calda imbratisare pentru tine si pentru Bicu.

Draga mea Bica, inima îmi este tristă şi din ochişori îmi curg lacrimi faţă de of-ul tău şi al lui Bicu.
Eu sunt mai nouă în această minunată grădină, dar te-am îndrăgit ca pe bunicuţă mea, ce nu mai este lângă mine.
Te înţeleg poate prea bine, căci şi eu sunt departe de mama mea. Poate nu aşa departe (mama la Bucureşti, eu la Galaţi).
Dar atunci când nu ai pe nimeni lângă tine decât copiii şi soţul, simţi cât este de greu printre străini, chiar dacă ei sunt români şi vorbesc aceiaşi limbă.
Nu fiţi trişti, căci fata ar suferi tare mult dacă v-ar simţi şi vedea aşa.
Te îmbrăţişez cu drag pe tine şi Bicu şi vă sărut inimioarele de iubiţi părinţi.
Pupici pe inimioare.

Cat de trist este sa intru in Gradina si sa vad aripioare cazute. Bica, nu va descurajati! Acolo sunt sigura ca le este bine si ei daca ar stii ca voi suferiti, s-ar intrista si mai mult.
Nu stiu ce are 2012 de a venit cu atatea rele. La mine, ies dintr-una intru intr-alta. Bunicuta mea astazi se simte cam rau. Sper sa-si revina ca maine ar trebui sa vina fratii ei de la Craiova sa o vada. Iar eu ma rog pentru cateva zile la Galati sa ma detensionez un pic. Ca de doua saptamani necazurile nu ma mai lasa in pace.
Sper ca atat pentru voi cat si pentru mine, lucrurile sa-si revina repede ca sa ne putem bucura de viata asta care trece atat de repede.

Si ca un semn al trecerii mele prin gradina, va las un ceai caldut cu miere si lamaie, si niste zambete.



Va doresc din suflet o zi linistita.

Intr-adevar Iulia, avem zapada, dar si mult frig. Este tare bine pentru cei mici ca se bucura de ea si pentru pamant ca are apa.
Ma bucur ca esti suceveanca ca si mine si cine stie poate candva ne-om vedea.

Te pup cu drag.