Primesc ieri (eram la serviciu) telefon de la matusa mea (femeie simpla de la tara) care este la mine, in Canada.
- Didi, sun-o pe prietena ta si spune-i ca este o nesimtita!
- De ce?
- Mi-a dat reteta cu shake-ul pe care il bea ea, dimineata si cu care m-a servit si pe mine si acolo zice ca trebuie sa folosesc 1 lingurita de fulgi de cocosh. Chiar asa proasta ma crede?
Am inchis si am sunat-o pe amica mea. Am chestionat-o referitor la reteta si m-am lamurit. Era vorba de fulgi (din nuci) de cocos.
O sun pe matusa mea si ii explic ce este cocosul si nu apuc sa termin ca aud:
- Tot nesimtita este! Ce nu putea sa puna o liniuta sub s ca sa nu ma fac eu de ras in fata ta?

Va scriu si voua reteta:
- 2 banane bine coapte
- 1 lingurita cu varf fulgi de cocos
- 1 lingurita cacao
Fulgii de cocos se macina fin. Se pun toate ingredientele in blender si se mixeaza pana rezulta o compozitie omogena. Se da la frigider cateva minute si apoi se consuma. Daca folositi gheata, compozitia va fi mai rece si se va tine mai bine.

Daca vrei shake, adaugi lapte (1 cana) si o lingurita cu miere de albine.

Didina, draga de ea! Asa am fost si eu.
Cand am ajuns prima oara in Germania imi era frica sa intru in magazinele ce aveau usa cu celula. Ma gandeam la o mie de accidente ce mi se puteau intampla (ramaneam inchisa in magazin, se bloca usa intre mine si perete etc.).
Iar in magazine stateam cu orele ca sa ma familiarizez cu produsele care erau de ordinul miilor. Nu intelegeam de unde diferenta de pret. Unele nici nu stiam ce sunt.
La fructe era cel mai comic. Asteptam sa nu fie nimeni in jur si degustam din fructe, in fiecare zi altele. Dupa vreo cinci ani, directorul de unde faceam cumparaturi si cu care ma imprietenisem, radea si facea glume pe seama mea cum degustam eu fructe. Nici nu in visele mele cele mai rele nu-mi imaginam ca ma urmaresc camere de luat vederi in timp ce eu degustam fructe.

Off-topic: am facut reteta ta si nu-i rea daca vrei sa eviti zaharul, dar si sa-ti satisfaci si pofta de dulce.

Va prezint nesimtirea vecinului care locuieste cu un etaj mai sus. Am ajuns sa ii cunosc toate lenjeriile si mare parte din garderoba. Ca sa nu mai spun jucaria preferata a familiei de pensionari este bormasina.





Doamna nu se deranjeaza sa isi usuce rufele in balcon sau sa ridice sarmele. Au fost zile in care am avut geamul acoperit de nu se vedeau decat 20 de centimetri si i-am tras hainele de cateva ori de pe sarma.

Doamne, Dina, ce i-as face pentru ca toate zoaiele de la rufele lor sunt pe geamul meu! Cu spray din acela care nu mai iese, i-a picta rufele de fiecare data si daca m-ar intreba ceva, i-as spune ca nu pot sa-i raspund de ce am zoaie pe geamurile mele, dar si fiindca ma doare capul de la bormasina.
Nesimtirea trebuie taxata, altfel te omoara.

Didina, mai avem mult pana ce noi, romanii, vom invata ce inseamna sa fim civilizati. La momentul actual am sentimentul ca ne balcanizam si ne manelizam, din ce in ce mai mult, din pacate. As scrie eu mai mult, dar stiu ca ma sterge Admin.

Valery, primul meu contact in strainatate cu dusul. Ma uitam la el si nu intelegeam de ce nu functioneaza. M-a descurcat barbatul meu care dupa ce a fixat pe un mini panou de langa el, temperatura apei, a intrat sub dus si acesta a inceput sa functioneze.

Doamne, cat de tampit trebuie sa fii sa te intorci din drum sa ii spui unui parinte ca are copilul cu probleme si sa mearga cu el la medic?
Dupa cum ati observat (probabil) si am si spus, Irina are strabism, Este accentuat, dar se va rezolva in urma uneia sau a doua operatii. Am mers cu ea pe la oftalmolog de pe la 6 luni ca sa stim ce este de facut. Deci, nu am stat pe o ureche.
Acum vreo sapamana sau doua, eram cu copila in brate si mergeam catre casa. Ma opreste o cucoana (care avea si ea un strabism destul de grav), cucoana care s-a si intors un pic din drum si imi spune: sa nu va fie rusine ca are copilul Sindrom Down. Initial am crezut ca nu vorbeste cu mine si ca nu aud bine. Ma uit in jur, vad ca pe alee eram doar eu si ea si ii spun: Poftim? Iar ea repeta. Eu ii spun: Doamna, copilul meu are strabism, nu Sindrom Down, Doamne fereste! Iar ea spune: Bine, bine nu conteaza, dar sa mergeti cu ea la doctor, eventual, daca va permiteti mergeti la Bucuresti.
Asa m-a sacait treaba asta si am ajuns asa de nervoasa acasa.
Ca sa puna capac, seara iesim la plimbare. Asta mica s-a uitat mai atent la o jucarie a unui baietel care era oarecum intr-o parte si mai in spatele ei si i-a fugit ochisorul. Si copilul acela, care era cu bunica si mama, a inceput a strige cat il tinea gura: Uite ce fel se uita! Uita-te ce ochi are! Si tot continua. Trecusem eu cu mult de ei si ala nu mai termina. Dar niciuna dintre cele doua care erau cu el, mama si bunica, nu l-au potolit si nu i-au explicat de ce Irina mea s-a uitat asa.
Ieri, merg la biserica sa o impartasesc. Intru sa cumpar lumanari, iar tanti de la lumanari si sare pe mine sa ma intrebe daca am mers cu ea la medic pentru ochi.
O s-o iau razna. Mama imi zice sa ma obisnuiesc, insa tot mi se pare aiurea sa aud chestii din astea. La urma urmei, chiar daca era Doamne feri de hranit cu furtunelul nu mi se pare corect sa fie considerata o ciudatenie a naturii, ca nu e. Si ma mai enerveaza ca multi nu-si vad de borsul lor, dar il verifica des pe al tau.

Da, Lori, stiu cum e. Cel mai enervant este ca tu iti vezi linistit de viata ta si unii/unele care nu "are" ce face, incep sa se intereseze de tine.

Lasa ca trece, este bine sa adopti strategia mamei tale, sa nu bagi in seama.

Pupici.

Lori, calmeaza-te ca nu este vina ta ci a societatii plina de ignoranta si experientele lor anterioare.
Cu alte cuvinte, persoanele despre care vorbesti gandesc si redau ceea ce sunt ele. Isi exprima spaimele lor, spaime pe care le-au trait in familie, intre prieteni.
Persoane atotstiutoare (v. sindromul Down), persoane lipsite de educatie si care transmit mai departe aceeasi crasa nesimtire¹ (v. cazul celor doua ce puteau explica copilului ca trebuie sa taca si motivele pentru care trebuie sa taca), persoane ce au vazut ce inseamna lipsa de implicare a familiei (v. cazul femeii de la biserica) si cate alte exemple vei avea parte.
¹Este de bun simt innascut sa nu te holbezi la o persoana cu o problema fizica. Stiu de la bunii mei si cum Doamne s-au pierdut astfel de informatii pretioase in dauna bunului simt(?!). Dimpotriva, persoanele cu probleme fizice trebuie ajutate, incurajate pe termen lung si sustinute.
Exista o zicala ce zice ca oamenii destepti nu dau sfaturi. Cred ca dai sfaturi cand ai trecut efectiv printr-o experienta similara si ai a comunica informatii benefice ce-l pot ajuta intradevar ajuta pe celalalt.
Nu te amari! Stiu toate etapele pe care le vei avea de trecut cu Irinuca pentru a rezolva aceasta problema (o colega de-a fetitei mele a avut aceeasi problema cu a fetitei mele) si nu vor fi usoare pentru tine, mai ales. Pana atunci, ignora cat poti astfel de situatii si taxeaza-le exact cum sunt: nesimtire.
Pup pe Irinuca pe ochisorii ei dulci, iar pe tine te imbratisez cu drag.

Lori, draga mea, incearca sa te obisnuiesti cu ideea. Lumea este tare rea, uneori chiar si personele la care te astepti cel mai putin pot fi rele.
Cunosc problema, si eu am patit la fel cu Tonita. De multe ori mergeam acasa si plangeam pe infundate fara sa ma vada Tony.
Incearca exact cum a zis si Bica sa ignori. Iti dau eu sfaturi, cum se spune "Stan patitul ".
Stiu ca este tare dureros, inca mai ma dor replicile acide primite din partea lui x si y, dar consider ca eu stiu ce este cel mai bine pentru puiutul meu.
Asa ca tu stii ce este cel mai bine pentru Irinuca.
Va pupam dulce si fug ca s-a trezit un soricel mic care striga mama, mama.

Lori, ceea ce descrii tu este lipsa celor 7 ani de acasa. Eu le-as intoarce spatele unor astfel de persoane.
Alexa, sa stii, chiar nu ma gandeam in ceea ce il priveste pe Toni (cand purta ochelari cu bandaj la el), ca se vor gasi nesimtiti sa-l faca si sa te faca sa suferi.
Imi pare rau ca exista atata rautate in aceasta lume si ca aceasta ne poate atinge.
Pup manutele micutilor vostri si ii strang in brate.

Draga Dina bine ca chilotii nu sunt asa de lungi. Sau poate da, ca sunt de baba. Fac si eu haz de necaz. Nu te supara, te rog.
Draga Lori, te inteleg perfect. Sora mea are aceeasi problema la ochiul stang.
Pup dulce.