Eli, am venit la ceiutul tau si am ramas sa citesc cu placere toate urarile.
Multumesc tuturor pentru urari, sa vi se intoarca inmiit.
Monica, cu asa planuri, sigur anul va fi mai bun.
Din partea a doua, numerotata, si eu aleg tot pranzul in familie, poate unde imi este dor de un pranz de sarbatoare alaturi de familia mea. Sunt 9 ani de cand nu ma mai asez la masa cu ei, in zi de Craciun sau de Paste si imi lipsesc.
Noi astazi am avut o frumoasa zi, ca de primavara, cu 14 grade afara si soare caldut. Asa ca am iesit cu nasucul la soare, la plimbare, pe la ora 13 cand nu era aproape nimeni in oras, totul inchis si pustiu. Pot sa va spun ca la cum tine inchis Italia pe 1 ianuarie, banuiesc ca nu inchide nimeni altul. In 2 orase, am gasit o singura cafenea deschisa ca sa bem o ciocolata calda. Parca nici chiar asa nu este bine, pustietate completa.
Acum ne-am retras in casa, baietii cu playstation, iar eu in compania voastra.
Va doresc o seara frumoasa.
Ralu, te inteleg. Si la noi, in ziua de Craciun nu am avut pe cineva drag langa noi si brusc m-am simtit mai saraca, desi ruda respectiva ii apartine sotului meu. Of!
Nici mie nu imi plac orasele inchise de sarbatori. Geamana Italiei o gasesti in Luxemburg. Ghinionul meu este ca am nimerit si o zi ploioasa si rece. Am ales, cu ghidul in mana, sa vizitez fatadele multor puncte de interes, iar seara, cand m-am urcat in trenul ce ma ducea in Belgia, singura bucurie a fost o cafea calda pe care am platit-o la pret de piatra pretioasa.
