Nesimtirea este un virus redutabil, cu instalare rapida si efecte demolatoare. Ea se instaleaza in aproapele anonim, dar ii afecteaza mai mult pe cei din jur. Nesimtitul devine pe zi ce trece o prezenta constanta, greu de evitat si imposibil de strunit, in tren sau la opera, in autobuz sau la biserica, in parc sau la teatru, in Parlament sau la bloc, reprezentantii acestei categorii fondeaza un cult volatil, fara agenda si fara orizont. Religia lor este sfidarea celorlalti. Nesimtitul nu are un cod de reguli, dar se comporta ca si cum l-ar avea. Este invaziv pana la ubicuitate, pisalog pana la nevroza si vociferant pana la delir. Il vezi unde nu te astepti, il auzi peste tot, il adulmeci la fiecare colt de strada si pe fiecare culoar de vagon.

Am gasit aceasta caracterizare a nesimtitului pe net. O postez aici ca sa se recunoasca si sa nu mai indrazneasca sa intre in aceasta gradina.

Puiu Mic, jos palaria.



Dar eu ma tem ca i se va plimba limba prin gura cand va incerca sa citeasca si nu va intelege prea multe din definitia ta. Daca nu a fost in stare sa priceapa o gluma simpla si nevinovata, oare va intelege pompoasa definitie?
Eu ii urez succes daca mai da pe aici si, ca sa citez tot o gargarita de-a noastra, i-as trimite pupici dulci, dar mi-e ca da in diabet.

Ninsoare de pupici!

Pentru cine traieste de ani buni in strainatate (cazul meu), nesimtirea probabil ca este lucrul cu care te reacomodezi cel mai greu, cand revii in Romania. In Canada, nu prezenta ta este cea pe care o fluturi sub nasul celorlalti, ci realizarile tale. Acolo, oamenii de mici invata sa se menajeze unii pe altii, sa-si respecte spatiul vital fara intruziune. Nu dau muzica la maxim, nu-si uda gradina decat in orele indicate pentru cartierul respectiv, nu-si plimba cainele pe peluza ta, nu indreapta hornul gratarului spre gradina ta, daca vantul si-a schimbat directia, nu cauta prilej sa-ti fure randul la autobuz, nu-si pierd bunul simt ca sa se ratoieasca la tine fara motiv. Daca se intampla, este din greseala sau intr-un moment de absenta. De obicei se sesizeaza singuri c-au trecut peste acea linie invizibila si au intrat neinvitati in spatiul tau, iar atunci isi cer scuze, imediat.
Canadienii te atentioneaza prin modul lor de a fi ca nu trebuie sa incomodezi pe celalalt ca sa te poti, la randul tau, astepta sa nu fi incomodat.
Reciprocitatea functioneaza ca un cerc virtuos si daca, din greseala, se intampla ca acea fina granita sa fie incalcata, exista un intreg ritual de restaurare al echilibrului prin scuze formale, care nu doar sunt oferite, dar trebuie de asemeni acceptate. Astfel se inchide cercul, cand cel ofensat accepta scuzele ofensatorului.
Din pacate, in Romania, nu numai ca oamenii nu se scuza cand gresesc dar, daca le atragi atentia ca ceea ce fac te incomodeaza, tot ei sunt cei care se simt ofensati si iti riposteaza cu nesimtire ca tu esti vinovat de gunoiul din ochiul sau.
Imi pare rau ca am fost nevoita sa scriu cuvintele de mai sus, dar ele reprezinta o realitate a Romaniei de care ma izbesc, ori de cate ori revin in tara.

Puiu, definitia ta este prea blanda.

Cand am fost in Luxemburg, am observat ca cei de acolo, cand intrau in magazine, salutau vanzatorii.
De la nesimtirea cu care te confrunti zilnic, aici, fata de bunul simt de acolo este cale lunga.

Si eu zic ca ai fost un domn in exprimare, Puiu.

De acord cu tine, dar poate sunt eu in afara discutiei caci din ultima fraza nu am inteles ceva. In gradina noastra pe toti, asa cred eu, ne caracterizeaza simtul frumosului, goblenul.
Se poate sa ai dreptate si nu am fost eu atenta la ce ai vrut sa zici referitor la gradina noastra.

Rodica este mai bine ca nu ai realizat cand un nesimtit a intrat in gradina noastra. Daca statea mai mult, spune Ramona, s-ar fi imbolnavit de diabet.

In rest, ai dreptate: In gradina noastra pe toti, asa cred eu, ne caracterizeaza simtul frumosului, goblenul.
Si ca sa o parafrazez pe Alexa (in dauna nesimtirii), adaug si eu cu tot dragul vizavi de un om cu bun simt si simt al frumosului, asa cum esti tu, Pupici dulci.

Andreea, iti multumesc ca m-ai lamurit. Mai bine ca nu am realizat.
Daca mai intra stim noi sa ne aparam de intrusi.
Pupici dulci si de la mine pentru toti.

Puiu Mic, mi-a placut definitia ta. Si eu sper ca viespiile sa stea departe de gradina noastra. Daca nu place armonia noastra pentru ce mai viziteaza gradina?

Daca nu place armonia noastra pentru ce mai viziteaza gradina?
Pentru a scuipa venin, Nico.

Noi, gargaritele, doar printr-un exercitiu de imaginatie putem intelege mintea acestor fiinte. Este limpede ca frustrarea genereaza invidie si, de aici pana la sentimentul acut de inferioritate (vizavi de cheia egalitatii stabilite pe acest forum) nu este nici macar un pas. Ce genereaza toate aceste resentimente? S-a vazut din plin, de fiecare data, din pacate.

Prietenia, iubirea, compasiunea, respectul sunt necunoscute acestor gen de oameni, iar conduita lor le caracterizeaza mereu orice actiune. Totul este interes meschin, marcat de barfa ordinara si de lipsa de bun simt, cu aere de superioritate, de grobianism. Regretabil, copiii le vor semana ca, ce semeni, aia culegi.

Sunt pe acest forum de cativa ani buni, dar mi se pare ca apartin acestui spatiu de cand ma stiu. Citesc cum sufletul celor ce populeaza aceasta gradina, emana bucurie, blandete si frumusete.
Asa cum zicea Rodica, Daca mai intra stim noi sa ne aparam de intrusi..