Ovidia, Marie, sunt abia la inceput. Din cauza putinului timp dar si al numarului mare de fotografii si povestiri, o voi lua incet incet.
Frumosul a inceput abia dupa ce am terminat cu exercitarea de ne-am putut relaxa si face ce dorim. Ne-am imbarcat pe 25 septembrie, iar in Palma di Maiorca am ajuns pe 27 septembrie, astfel incat ziua de 26 am dedicat-o explorarii navei. Nu mai retin bine insa cred ca lifturile ajungeau pana la etajul 11, daca nu mai sus cu inca unul. Ziua a fost insorita asa ca am ajuns sus pe puntile externe care ne ofereau o viziune a marii la 360 de grade. Superb!







Am descoperit piscinele.



Aceasta pe timp frumos era descoperit si zilnic se tineau cursuri de dans gratuite. De fapt cam tot ce este pe nava era gratuit cu ceva exceptii. Le voi dezvalui pe parcurs.



Si o baita ca intre barbati.

Alia, sa fie in ceas bun ce s-a implinit.
Astept cuminte povestea lunii de miere.

Si eu astept povestea lunii de miere.

Draga Alia astept si continuarea.
Pup dulce.

Alia, sa stii ca nu ratez nici un episod din acesta frumoasa poveste.

Si eu. Nici eu.
Pupicei.

Subscriu.
Iti multumesc pentru imagini, Alia.

Cred ca v-am lasat sa asteptati destul si imi cer scuze pentru asta.
Continui cu seara zilei de 26 septembrie, cand a fost cina de gala al comandantului (care se afla la masa din centru, unde sunt imbracati in alb).
Acesta este unul din cele trei restaurante aflate la bord si care se numeste Ceres. Seara de seara aveam masa nr. 410.



Acesta a fost meniul cinei de gala.



Fara sa ma gandesc de mai multe ori, am preferat mamaliguta cu ciuperci si smantana inaintea celorlate feluri. A fost delicioasa.



Si o dorata la gratar.



Doar la acestea am facut fotografii, dar sa nu credeti ca m-am oprit la ele. Nu sunt la dieta asa ca...
Era meniu si pentru copii, asa ca mai tot timpul Alessio manca paste cu diferite sosuri si snitele cu cartofi prajiti sau pure. Manca vorba vine, ca lui mai mult la joaca ii statea capul, asa ca tot noi terminam si portia lui.



Se putea manca cat doreai, doar bautura se platea. Pentru fiecare sticla de apa plata si o cola la cutie plateam aproape 7 euro, seara de seara.

Erau cativa fotografi care treceau pe la mese pentru a face fotografii. Asa ca am venit si cu astfel de amintiri acasa. Aici suntem la restaurant.



Insa gaseai fotografi si prin alte parti ale navei, asa ca am facut poze si la intrarea in cazino. N-am putut sa profitam de cazino pentru ca Alessio este minor si nu aveam cum sa intram cu el. L-am inscris in clubul copiilor, unde puteam sa-l lasam cand doream, un fel de gradinita, insa el nici nu a vrut sa auda.

Fotografiile erau foarte scumpe. Noi in total am facut 3 seturi de fotografii, iar cand ne-am dus sa le retragem, doar doua din ele am cumparat si asta numai datorita faptului ca majoritatea fotografilor erau romani, care au fost draguti cu mine si mi le-au dat la cel mai mic pret. Astfel incat pe un set de 4 fotografii am platit cat pentru o fotografie, 15 euro, iar pentru al doilea set de 5 fotografii am platit 20 de euro. Fara sa exagerez, m-ar fi costat in jur de 120 de euro. Al treilea set nu l-am cumparat pentru ca la masa era un japonez si doi brazilieni. Am dat tarcoale vreo 3 seri, cu speranta sa dau de un roman, insa n-am avut noroc. Tineu mortis pe 3 fotografii sa platesc 30 de euro si nu am vrut, le-am lasat acolo. I-am intrebat ce fac cu pozele care nu se cumpara si mi-au zis ca le recicleaza. Au preferat asta decat pretul minim, alti 15 euro.
Mi-a parut foarte bine sa intalnesc romani care lucrau pe nava. Majoritatea cum v-am spus i-am intalnit la fotografii, dar si la informatii erau doi baieti foarte de treaba.
In echipaj (format din aproape 1300 de persoane), cred ca majoritatea erau din Filipine, pe care-i intalneai peste tot: la curatenia cabinelor, ca ospatari, bucatari, etc. Erau din toate partile globului: Anglia, Franta, Germania, Brazilia, Maroc, Italia, Romania, Rusia, Norvegia, Honduras, Malaezia, Indonezia, Mexic si nu doar. Toti vorbeau cel putin 2 limbi si mereu cu zambetul pe buze. La clubul copiilor erau cred vreo 5-6 tineri, fete si baieti, toti de nationalitati diferite.

Pe 27 septembrie, in jurul orei 8:00 am ajuns la Palma di Maiorca, Spania. Se organizau diferite excursii, insa noi am ales vizita orasului. Toate excursiile pe care le-am facut le-am prenotat si platit de acasa. Biletele le-am gasit pe pat in cabina cand am urcat pe nava.
Am avut ghinionul ca ploua in rafale, dar nu am renuntat. A fost excursie organizata, cu ghid si autocar care ne-au luat de la nava si ne-au adus inapoi. Am reusit sa vizitam tot ce era in program, pacat ca ploaia nu ne-a lasat sa ne plimbam cu calm pe strazile orasului.
Prima oprire, un atelier unde se fabricau bijuterii din perle, renumitele perle de Maiorca. La etaj era si un magazin cu expozitie si vanzare cu preturi cam pentru toate buzunarele. Va dau un exemplu: in a treia fotografie, este un bol galben cu niste mingiute din perle foarte mici. Fiecare mingiuta costa 10 euro.
Dragele mele, sper sa va placa.











Din ce v-am aratat mai sus te mai puteai apropia, insa cele ce urmeaza, din partea mea puteau sa stea acolo mult si bine.