Mai lasă-mă un minut,
Mai lasă-mă o secundă,
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

Nichita Stanescu

Cand din multimi de frunze risipite
speranta iar renaste-n papadii,
intreb incet, sa nu risipesc vraja;
Tu, Doruletz, nu-i timpul sa revii?
L

E casa pustiită-n lipsa ta
Aici singurătatea e eternă.

Te chem să vii să-mi spui din nou poveşti,
Să legeni pruncul rătăcit din mine.

In fiecare eu e un copil
pe care-l ignoram adeseori,
eu il iubesc si-atunci cand e umil
si cand rebel danseaza printre flori...

Crengi zalude si rebele cata adierea rece,
Noaptea alba si senina luna-n mantii o petrece.
Te tot vad cu ochii mintii intr-un colt uitat de lume,
Merg spre tine, strig zadarnic cautandu-te pe nume.