Demult, tare demult, nici eu nu pot să numar cati ani au trecut de atunci, pe pamant traiau foarte multe spirite rele care făceau pe oameni să se urasca, sa-si facă rau unii altora, sa fure sa vorbeasca de rau, sa nu se iubeasca.
Undeva, intr-o padure tainica, traia un batranel care era foarte trist din cauza ca lumea devenea din ce în ce mai rea. Se ruga mereu lui Dumnezeu sa-i faca ceva ca sa schimbe lumea asta, sa aducă pacea si iubirea pe pamant.
Vazand Dumnezeu cat de mult staruia batranelul, a hotarat sa vină într-o zi să vorbească cu el:
- De ce vrei tu ca lumea asta să fie mai buna?
- Marite Doamne, bunatatea i-ar face pe oameni mai frumosi. Ar fi mai iubitori, dacă ar avea o ocupatie poate n-ar mai avea timp de rautati.
- Stii ca ai dreptate? Sa ma gandesc ce i-ar putea ajuta. Cred ca stiu! O să le dau multe animale care sa le foloseasca la munca si pe care sa le ingrijeasca.
Atunci, din cer cazura o multime de animale. Batranul le privea cu uimire si nu stia ce să creadă. Dumnezeu îi zise:
- Pentru ca ai fost bun şi te-ai gandit la ceilalti iti daruiesc şi tie un animal Alege-l pe cel care-ti place mai mult.
Batranul a ales un animal mandru, cu coama in vant, cu picioare lungi şi elegante.
- Acela este calul. Ai stiut ce să alegi. Fie ca el să-ti fie cel mai bun prieten şi tovaras si sa te ajute la cele mai grele munci!
Si asa incepu
Povestea cailor:
