Dragele mele Irela, IuliiaB și Carmencita, vă mulțumesc pentru cuvintele voastre pline de poezie! Carmencita, „cerul care îmbrățișează florile” a fost exact starea mea în timp ce coseam fondul.

Și pentru că am vrut să vă arăt progresul, m-am lovit de o mică dilemă foto! Nu m-am putut hotărî care poză redă mai bine realitatea, așa că vi le las pe amândouă, într-un mic duel al luminilor:

Episodul 4 - varianta 1: Soare de vară (Lumină naturală)



Aici magnolia mea pare că a stat prea mult la plajă și s-a îmbrăcat într-un galben foarte cald și însorit!

Episodul 4 - varianta 2: Tihnă de seară (Lumină artificială)



Iar aici, la becul din cameră, nuanțele se schimba complet și capătă o notă mai rece și mai temperată.

Oricum am privi-o (de zi sau de seară), fondul avansează cu pași repezi și acul lucrează cu mare drag.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o zi plină de lumină!

Neeolina draga, realitatea reala (vai cum suna dar admitem) este la tine.
Nici lumina calda a soarelui nici lumina rece a neonului nu vor reusi sa diminueze frumusetea si delicatete modelului.

In loc pe domnul fond sa nu fie indaratnic, sa iti permita sa lucrezi asa cum iti place: cu placere si in tihna.

Te imbratisez cu drag si iti doresc mult spor in continuare,

Draga Neeolina, magnolia noastra a imflorit a doua oara anul acesta. Acum sunt putine flori, dar surpriza neasteptata ne-a umplut inima de bucurie.



La fel si fotografiile tale - sunt diferite dar fiecare in parte iti umple inima de bucurie.
Aripioare la ac in continuare!

Cu drag,