Draga Madalina, intr-adevar lucrezi un model deosebit de frumos, iar prezentarea atat de originala a povestilor cu cai, face din acest topic cel mai frumos serial. Felicitari si mult spor la lucru in continuare!
Iti trimit si eu o mica povestioara culeasa de pe blogul: Caii Aliciei (Aliciashorses's Blog)

Poveste… A fi Calaret
Era odata un cavaler nobil a carui viata fusese dedicata cailor. Se spunea despre el ca avea multa demnitate si modestie, dar toti cei care l-au vazut calarind erau uimiti de abilitatea sa ecvestra si de eleganta sa in sa.
La virsta de 96 de ani, zacind pe patul de moarte, l-a chemat pe nepotul sau sa-si ia ramas bun. Dupa ce a facut-o, in timp ce nepotul se indrepta spre usa sa plece, pentru prima data a vazut lacrimi in ochii unchiului sau. Batranul i-a luat mana tanarului si i-a spus cu blandete: “este o adevarata nenorocire ca trebuie sa mor chiar acum”. “Dar de ce?” a intrebat nepotul lui mangiind cu afectiune mana batranului, “acest timp vine pentru fiecare om si tu ai avut o viata atat de lunga, bogata si binecuvintata”.
“Da”, a zis batranul “dar numai saptamana trecuta am descoperit pentru prima data ce inseamna cu adevarat sa calaresti un cal”.



Numai bine si un An al Calului cat mai prosper!

Madalina, citind povestea despre calul lui Alexandru cel Mare, imi amintesc secventa din filmul in care Colin Farrell ii da viata acestui personaj, dar mai ales de secventa in care Bucefal moare in timpul unei batalii. Am fost devastata cand a murit, plangeam si sotul ma intreaba: "Ce-ai patit?" si eu ii raspund printre lacrimi: "A murit calul!".

Spor in continuare si asteptam urmatoarea povestire.

Madalina mult spor sa ai la conturarea legendarilor cai.
Foarte interesante povestirile voastre.
Te pup.

Un vrednic calaret
Avea un cal prea bland si bine invatat;
Iar singur el semet
Si despre cal incredintat,
A vrut sa faca o cercetare:
Ca fara frau, calare
Sa iasa la plimbare.
Deodata calul a pornit
La pas, incetisor;
Dar cand a inteles ca n-are frau strunit,
A prins a mai juca, a merge mai usor.
Apoi, lundu-si vant,
Sarea, zvarlea fugind,
Incat pe calaret l-a trantit el jos.
Pe vai, pe dealuri, prin ponoare
Si, dand de-o rapa mare,
S-a zdrumicat de tot.
Stapanul a oftat in urma calul mort.
S-a zis: -"Sarmane cal, prea cruda ta pieire
Eu insusi ti-am gatit.
Tu subt povatuire
A fraului strunit,
Erai prea bland si bun si nici nu ma tranteai,
Nici capu nu-ti rupeai."

Si slobozenia cat e de desfatata,
Dar cand la un norod nu are
A sa masura inteleapta,
Se face primejduitoare.

Madalina, povestile tale sunt foarte frumoase. Imi place serialul tau plin de originalitate.
Felicitari si spor la lucru!
Te imbratisez cu mult drag.

Multmesc, Rodi.
Te imbratisez cu drag.

Frumos model, frumoasa prezentare. Aripioare la ac, Madalina!

Madalina, astazi ti-am parcurs topicul.
Am fost profund incantata de frumusetea povestioarelor si a versurilor legate de acest animal harnic si docil.
La o asa prezentare, la fel de frumos este si inceputul serialului.
Mult spor!

Te astept cu o noua poveste si un nou episod, Madalina.
Aripioare la ac!
Pup cu drag.

Plina de invataminte povestea ta, Madalina.
Spor la cusut!
Cu drag.