Oana, hai sa stam la taifas si mititeii sa zburde prin iarba. Nu-i asa ca ar fi frumos? Sa ai spor in continuare.

Da, Nicoleta, sunt de acord.

Eu ma gandesc oarecum cu "groaza" la momentul cand cei doi vor incepe sa mearga si va trebui sa fiu cu ochii in "saispe" dupa ei. Rad si acum cand imi imaginez ca cel mai des o vor apuca in directii opuse si nu vom sti la care sa fim atenti.

Oana, important este ca ai timp cateva minutele pe zi si pentru goblen, pentru mine este vital acest spatiu acordat cusutului, ma relaxeaza foarte mult.
Etapa cand incep sa mearga bebelusii este foarte frumoasa, oricum cu ochii pe ei ai sa stai de la vreo sapte-opt luni cand incep sa mearga de-a busilea. Ofera-le multe jucarii si multe lucruri cu diferite texturi sau culori pentru a le atinge, astfel se stimuleaza simturile de devreme.

Te pup si mult spor in continuare la goblen, dar mai ales la cariera de mamica.

Oana, abia astept sa ne povestesti aventuri din perioada mers de-a busilea si prinde-ma daca poti.
Mult spor la cusut, pupici la prichindei si la mamica.

Oana, ai cusut frumos si mult, avand in vedere timpul tau liber care practic nu prea exista.
Mult spor in continuare!

Oana, tare linistitor mai este acest goblen.
Pupici dulci si tie si minunilor tale.

Sa va spun cum procedez eu.

Lucrez pe birou, care este langa geam, astfel ca pot beneficia din plin de lumina naturala. Geamul este in stanga mea, in dreapta incepe canapeaua pe care ii am pe copii aproape toata ziua. Aici mananca, aici ne jucam, aici gangurim (ei) sau vorbim (eu). Imi este foarte usor asa sa stau cu ei si sa si lucrez la goblen (mai cateva puncte cusute, mai catva timp de vorbit cu ei). Astfel trec zilele mele, nici nu stiu cand. Atunci cand ei dorm sau sunt linistiti mai fac ceva treaba prin casa, fie la bucatarie, fie putin curat (doar stiti ca treburi se gasesc, trebuie doar sa vrei).

Asa se face ca am timp si de cusut si de petrecut cu copiii.

O duminica placuta in continuare.

Oana, ma bucur pentru tine. Asa am facut si eu pana cand Adrian a inceput sa misune prin casa.
Cat a fost bebe nici nu stiam ca am copil in casa, dar cand a inceput cu primii pasi a fost un dezastru.
Dulapuri, sertare legate. Daca uitam sa le leg tot era in mijlocul casei.
Bucuria a inceput cand a descoperit capacul de la oala si lingura de lemn, nimeni nu se mai intelegea in casa.
Acum este altfel, se joaca singurel, dar bineneteles alaturi de mine. Pare acel pisic care sta numai printre picioare.
Iti doresc multa rabdare, iubire si cel mai mult sa incerci sa le explici ce este bun si ce este rau.
Eu cred ca bataia nu rezolva nimic.

Sunt de acord ca bataia nu este niciodata o solutie. Eu voi incerca sa stau cat mai mult de vorba cu ei, sa putem discuta despre orice, bune sau rele.

Mi-a mai povestit o colega ca baietelului ei ii placea sa se joace cu sticle goale. Orice jucarie, oricat ar fi fost de frumoasa si de scumpa, palea in importanta in fata unei sticle goale.

Oana, singurul lucru pe care ti-l doresc in legatura cu bebelusii tai frumosi este sa dispui de mult calm. Eu incerc, tot timpul, sa ma mentalizez catre o atitudine senina in fata copiiilor, desi este ceva greu de reusit, cel putin pentru mine, care vreau sa fac mii de lucruri in acelasi timp.

Pupici pe obrajorii lor proaspeti.