Multumesc mult draga Rodi pentru mesaj.
Bobita face parte din clubul barbatillor din familie.
Asa ca mi se pare cat se poate de normal sa il prefere pe tata si mai nou pe Dani (glumesc!)

Multumesc mult Maru. Iti multumeste si Bobita pentru pupic.

Danuta draga bine ai revenit.
Iti multumesc mult pentru mesaj si pentru promisiunea ca o sa urmaresti povestea mea.
Ai dreptate, modelul nu este tocmai usor.
Dar eu sunt foarte nerabdatoare, nu am rabdare sa astept prea mult timp sa apara cate un element pe panza si cand prind o bresa in activitatile dupa amiezelor sau in zilele libere, le dedic in totalitate goblenului.
Asa ca nerabdarea ma face sa accelerez ritmul si sa prelungesc cat mai mult sedintele zilnice dedicate goblenului.

Va imbratisez cu drag si va mai astept in vizita.

Irela, pai eu iti doresc cat mai multe brese, asa ne vei aduce si mai multe episoade frumoase.
Spor la lucru!

Irela, iti doresc cat mai mult timp liber ca sa ne incanti cat mai des cu episoade la fel de frumoase.
Te pup.

Multumesc pentru mesaj draga Elza si Anecika.

Am reusit sa aduc goblenul in punctul pe care am dorit si sa bifez un rand de diagrame cusut.
Aproape intr-o luna. Mi se pare destul de mult, dar am promis ca o sa fiu cuminte.



Urmeaza cateva zile in care o sa pot sa cos mai mult decat de obicei.
Dorinta mea este ca motanel sa vina alaturi de noi pana la sfarsitul saptamanii.

Va imbratisez cu drag si va mai astept in vizita la prietenii mei.

Irela la cit de harnicuta esti cu siguranta vei reusi sa-l aduci pe motanel pina la sfirsitul saptaminii.
Spor mult iti doresc sa ai.
Cu drag,

Tare imi place cum apare acest model. Culorile sunt incantatoare, iar de motanel deja m-am indragostit. Aripioare la ac, Irela!

Eu sunt sigura ca la sfarsitul saptamanii o sa facem cunostiinta cu motanel.
Abia astept!

Daca vei continua in ritmul acesta vom face cunostinta cat de curand cu motanelul din povestea ta.
Aripioare la ac, Irela!
Cu drag.

Multumesc pentru mesaje Liudmila, Nico, Ada-Elena si Helen.

Am obosit sa fiu cuminte si in jumatatea de saptamana libera am lasat acul sa zburde in voie pe panza.
Au rezultat doua episoade intregi, pe care le postez astazi si inca un episod la care mai trebuie sa finisez pana ajung la punctul pe care il doresc.



Va prezint, cu mandrie, pe maria sa motanel



De fapt episodul despre care va spun (si pe care o sa il postez cel mai probabil maine) este o poveste de poveste.
Am intentionat sa lucrez pe culori. Si am si lucrat o culoare.
Dar s-a iscat o zarva de neimaginat. Ciocanitorile s-au revoltat. De ce motanel da si ele nu.
Ce sa mai explic ca vreau sa lucrez si eu ca gargaritele din gradina, pe culori.
Ca sa potolesc revolta am revenit si ma straduiesc sa ma apropii cat mai mult de ciocanitori.
Asa ca acum am mare nevoie de sustinerea voastra, dragi gargarite.
Imi este mare teama ca daca nu lucrez foarte repede ciocanitorile se vor supara si o sa isi ia zborul de pe panza.

Va imbratisez cu drag si va doresc spor la ceea ce lucrati.

Draga mea Irela, este scump tare motanel.
Iar daca ai nevoie de sustinere pentru a ajunge cat mai repede la ciocanitori, sa stii ca eu sunt alaturi de tine si de acusorul tau, care sunt sigura ca va aluneca destul de repede, asa cum ti-ai propus.
Si nu cred ca vor fi foarte suparate ciocanitorile pe tine, ci din contra, vor sta cumintele si vor astepta sa prinda si ele culoare cat de curand.
Te pup cu mare drag si spor la conturarea povestii.