Sunt ani de cand o tot privesc si de fiecare imi pare tot mai frumoasa si linistitoare. Ma vad mergand agale pe potecuta, respirand aerul curat al muntilor. In calea mea ma asez pe piatra cea mare de langa drum pentru a ma odihni de urcus si a o privi in toata simplitatea si frumusetea ei. Si simt cum Dumnezeu ma mangaie cu peisajul ce o inconjoara si ma indeamna sa-i calc treptele.
A asteptat prea mult si stiu ca va mai trece timp pana la finalizare, dar va fi o calatorie la care visez de ani de zile. Astazi m-am hotarat sa o incep si va invit sa-mi fiti alaturi, ca de fiecare data.