Draga Eli si eu sunt alaturi de tine cu gandul si cu sufletul. Cred ca orice cuvant ti-as spune nu ar fi de ajuns pentru a-ti alina sufletul. Imi pare foarte rau pentru ceea ce traiesti si pentru pierderea mamei, dar te rog sa ai grija de tine si sa fii puternica. Ca sa te distrag un pic de la singuratatea ta, am sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie cu 7 ani si ceva in urma. Am povestit asta doar persoanelor foarte apropiate. Dar poate daca iti povestesc tie ma vindec si eu de aceasta durere.
Cand l-am cunoscut pe tata socru era un om puternic, harnic, dar pentru altii, inclusiv pentru familia lui, o persoana introvertita. Eu in schimb, poate unde ca i-am daruit o nepotica (pe Emanuel nu l-a cunoscut), am cunoscut o persoana vesela, foarte vorbareata si care avea multa dragoste de daruit. Fericirea mea insa nu a tinut mult pentru ca a fost diagnosticat cu cancer la plamani. Doctorii i-au dat maxim 6 luni de trait in schimb, insa el a mai trait un an si jumatate pentru ca lupta in fiecare zi cu boala datorita Rianei. Se uita la ea ca la soare si de multe ori il gaseam vorbind cu ea si facand tot felul de planuri de viitor. In fiecare zi imi spunea ca daca mi-a gresit cu ceva, isi cere iertare, desi el nu gresea cu absolut nimic in ceea ce ma privea. Si acum ma doare sufletul si imi plange cand ma gandesc la el. Era foarte mandru si desi boala se agrava, cand ma duceam cu el la spital sau veneam nu voia sa-l ajut si se tinea batos, ca sa nu il vada lumea, asta pana intr-o buna zi cand abia se tinea pe picioare si eu m-am suparat atat de rau incat de frica sa nu cada cu mandria lui si sa nu il mai pot ridica (era un munte de om), am ridicat tonul, am vorbit cam necivilizat de lumea care ar deschide gura si l-am luat de brat si l-am tinut strans. De atunci relatiile intre noi s-au apropiat si mai mult, atat de mult incat soacra mea si fiica lor se uitau chioras la mine. Dar intr-o zi de sfarsit de noiembrie cand sufletul meu era destul de incercat din cauza datoriilor pe care sotul meau le-a avut dinaintea casatoriei si de care eu nu am stiut pana atunci, tata socru a cazut la pat. Am fost nevoita sa ii tin lumanarea, pentru ca cei din familie nu erau in stare si pentru ca sora lui saraca, era foarte obosita. Tinand mana lui in mana mea, cu lumanarea in mana, am trait o experienta pe care nu as dori-o la nimeni. Dar si atunci, tata socru a fost mandru si nu a vrut sa ma faca sa sufar. Cand si-a dat sufletul eram in camera si altcineva ii tinea lumanarea. Nu pot descrie ce a fost in sufletul meu desi nu il cunoscusem decat vreo doi ani. In persoana dumnealui am gasit un model de tata. Un tata exemplar. Toata viata mea la ora acel doua noaptea, s-a dat peste cap. Mi-am pus multe intrebari despre ce este viata. Am pierdut un om minunat, fizic, dar am castigat un inger. De cate ori imi este greu sau bine, vorbesc cu el. Gandul meu este inca la Bunu, cum ii spuneam eu si Ri. Stiu ca acolo unde este, este bine, face alei prin Rai, si ca este langa mine si copii mei ca un inger protector. Ceea ce imi este foarte greu insa, nu mai sunt in stare sa prezint cuiva condoleante si nu stiu ce vorbe as putea sa ii spun ca sa-i aline durerea, pentru ca nu mi le gasesc. Imi pare rau daca te-am facut sa plangi si sa suferi din nou. Chiar daca iti este greu, sunt sigura ca mama ta este mereu cu tine si te va proteja asemeni unui inger pazitor. Pentru ca te-a iubit mult, sunt sigura ca te vrea puternica si luptatoare. Ridica-te si mergi mai departe! Te imbratisez cu mare drag.
_________________ Gargarita-Izvor-Nesecat-de-Iubire
|