M-am hotarat sa fac si un serial cu acest tablou, pentru ca la provocare am doar 10 x 10 cm din el.
Sper sa va faca placere.
Imaginea de control.

Un prim episod minuscul.

Al doilea episod, putin mai consistent.
Dupa doua icoane cusute am si uitat cat de greu este un peisaj. Merge destul de incet, sunt multe culori, dar placerea de a-l vedea crescand pe panza depaseste efortul.

Este un model foarte frumos. Va fi o incantare sa vedem cat mai multe seriale.
Iti doresc spor la lucru.

Mona, chiar daca este greu vei fi tare satisfacuta stiind ce minunatie ai creat.
Imi place tare mult cum se imbina culorile.
O imbratisare mare.

La cat este de frumos, merita tot efortul.
Aripioare la ac!

Mona, merita sa te intorci, la cat de frumos este!

Cu cat se va contura mai mult, cu atat efortul va parea mai mic. Este o splendoare ceea ce pictezi tu cu acul. Aripioare la ac!

Mona, odata ce te obisnuiesti cu modelul, ai sa vezi ca nu mai este asa de greu. Nu ne mai prezinti un nou episod, indiferent cat de mic ar fi?

Cristina, sa stii ca inca ma chinui la el, tot cos dar parca nu se vede mare diferenta. Am adus o fotografie, totusi, ca sa vedeti in ce stadiu sunt.
Stiu ca si Victory avea acest model in lucru si ma gandeam ca ea, cu mai mult experienta, poate imi zice si mie un secret, cum sa fac sa-mi fie mai usor.
Oricum, imi place cum iese. Regret totusi ca nu am inceput sa-l cos in trei fire, ca poate era si mai frumos.