Colecţie de minerale şi vitamine
De ce sînt atît de valoroase nucile? Miezul lor este o uzină de substanţe benefice: apă (3-5%), grăsimi (52,0-77,5%), substanţe proteice (12-25%) din grupa globulinelor (de natura celor din lapte şi ouă), săruri minerale (nuca este fructul cel mai bogat în cupru şi zinc), provitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, biotină, colină), vitaminele C, E, F, P. Valoarea energetică a miezului de nucă este în medie de 700 kcal la 100 g. Acesta are efect laxativ, mai ales prăjit. Întrucît conţine tocoferol (vitamina E), care contribuie la scăderea conţinutului de colesterol din sînge şi are o cantitate foarte redusă de hidraţi de carbon, miezul de nucă este admis în regimul diabeticilor. Fiind foarte bogată în grăsimi şi proteine, nuca întrece carnea ca valoare calorică, avînd o toxicitate de cîteva ori mai mică. Miezul de nucă este unul dintre cele mai vitalizante şi nutritive alimente cunoscute şi o minune pentru organism în timpul anotimpului rece.

Cel mai bun doctor de inimă
Antioxidanţii conţinuţi în miezul fructului reglează pe cale naturală nivelul colesterolului în sînge şi, implicit, tensiunea arterială. Consumul periodic de nuci proaspete întăreşte vasele de sînge şi previne deteriorarea acestora, mai ales la vîrstnici. Datorită bogăţiei în vitamina E, consumatorii de nuci prezintă risc minim de a face un atac de cord. Opt nuci pe zi ţin arterele flexibile, inima sănătoasă şi previn apariţia atacului vascular cerebral, arată un studiu american recent. Specialiştii ne sfătuiesc să consumăm nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi pentru a atenua efectele lor negative asupra organismului. Cercetătorii au mai observat că acidul alfa-linolenic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburări ale ritmului cardiac. Grăsimile protectoare din nuci înlătură efectele grăsimilor saturate din dietă. Studiile au mai arătat că persoanele care mănîncă nuci de cel puţin două ori pe săptămînă au un risc de două ori mai mic de a suferi o criză cardiacă subită, faţă de cei care nu mănîncă deloc nuci. Nucile reduc de asemenea şi riscul unei boli coronariene cu aproximativ 30%. Se spune că dacă mănînci cinci porţii de nuci verzi pe săptămînă, vei avea o inimă de atlet

Coaja verde, leac pentru negi şi varice
De obicei, aruncăm coaja de la nuci, neştiind de rol important are aceasta în menţinerea sănătăţii stomacului. Coaja verde a nucilor conţine foarte multă vitamină C (1.050-3.040 mg la 100 g), acizi organici (malic, citric), fosfaţi şi oxalaţi de calciu. Are efecte asemănătoare cu ale frunzelor, tratînd infecţiile intestinale acute. În 300 de ml de apă, se adaugă aproximativ cinci linguriţe de coji de nuci verzi mărunţite, care se lasă la macerat aproximativ 10 ore. Se strecoară, iar amestecul rămas se fierbe cu 300 ml de apă, timp de 5 minute. Cele două preparate se combină şi se recomandă consumul unui litru din acest amestec. Coaja de nucă verde mai poate fi folosită şi pentru a îndepărta negii. Timp de o săptămînă, negii se freacă de trei ori pe zi cu coajă verde. Extern, fiertura cu coajă de nuc ajută la afecţiunile cutanate sau pentru colorarea părului. În cazul mătreţii, se va folosi cu puţin suc de lămîie. Dacă aveţi probleme cu varicele, coaja de nucă verde pusă la macerat poate fi un bun remediu pentru aceste vene inestetice.

Dulceaţă şi lichior
Conţinînd mult iod, coaja nucilor verzi stă la baza preparării tincturii, bună pentru stomac, ficat şi pentru purificarea sîngelui. Este bogată în calciu, fiind benefică inimii şi sistemului osos. Nucile verzi sînt folosite în arta culinară pentru prepararea a două produse foarte apreciate: dulceaţa şi lichiorul de nuci verzi.

Pentru dulceaţă, avem nevoie de
1 kg zahăr,
400 ml apă,
o lămîie şi
120 nuci verzi.
Miezul de nucă fără pieliţă se pune în apa rece. Se adaugă zahărul şi se pune la foc pînă totul devine o pastă. Se adaugă lămîie şi se toarnă în borcane. În aproximativ două ore, veţi putea savura dulceaţa.

Pentru lichior:
20 nuci verzi,
1 litru alcool,
1,5 litri apă,
400 grame zahăr,
2 cuişoare,
2 bucăţi scorţişoară.
Nucile se taie felii şi se pun într-o damigeană de 3-4 litri. Se toarnă o parte din alcool şi apa, se închide damigeana şi se lasă timp de zece zile, agitînd zilnic. Apoi, se strecoară prin tifon. 50 grame de zahăr se caramelizează, se stinge cu apă şi se adaugă restul de zahăr, cuişoare, scorţişoara şi se ţine pe foc pînă fierbe. Se strecoară, se răceşte şi se adaugă la esenţa de nuci, împreună cu restul de alcool rămas. Licoarea obţinută se pune în sticle şi se consumă după patru săptămîni. Lichiorul din nuci verzi este de ajutor în anemie, astenie şi colită.

Băi, comprese, ceai şi alifie
De la nuc folosim şi frunzele, extrem de utile sub formă de infuzie. Utilizată intern, infuzia ajută la combaterea diareei, hipertensiunii, hiperglicemiei, alergiilor, durerilor de umeri şi inflamaţiilor. Mai est e un bun dezinfectat urinar şi antiseptic gastrointestinal, are acţiune antisudorifică. Această infuzie se prepară dintr-o linguriţă cu frunze mărunţite la 200 ml apă clocotită. Se beau două căni pe zi. Decoctul din frunze de nuc se foloseşte extern, ca gargară pentru tratarea stomatitelor. Sub formă de comprese tratează bolile de ochi, psoriazisul, eczemele, furunculoza). Sub formă de băi, ajută în reumatism, scrofuloză, leucoree, transpiraţie excesivă la picioare.

Alifia din frunze de nuc se prepară din 15 g frunze mărunţite, care se macerează timp de 7 zile în 100 ml ulei de floarea-soarelui, la temperatura camerei. Apoi, vasul în care se află acest amestec se pune pe baia de apă în fierbere şi se lasă timp de 3 ore la foc încet. Se strecoară lichidul prin tifon sau pînză, i se adaugă 15 g ceară de albine, se mai ţine încă 30 minute pe baia de apă şi apoi se face omogenizarea. Alifia este bună de pus pe răni.

Frunzele verzi puse prin casă alungă muştele.

Uleiul de nucă
Uleiul de nucă este indicat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei şi creşterea părului. Adăugat în salate, combate tenia. Ajută în caz de enurezis (scăparea involuntară şi inconştientă a urinei). Se îmbibă o felie de pîine prăjită cu o linguriţă de ulei de nucă şi se consumă în fiecare seară, timp de 15 zile. Uleiul de nucă se mai foloseşte pentru frecţionarea corpului la copiii rahitici, anemici, precum şi în dermatoze (are efect emolient).

Cum păstrăm nucile pe iarnă?
Nucile se păstrează într-o cameră aerisită, la întuneric, în strat gros de 15-20 cm (în primele două săptămîni după recoltare se răscolesc zilnic, pentru a preveni mucegăirea) sau în saci de pînză de circa 20 kg, feriţi de rozătoare. Durata păstrării, în condiţii bune, este de 1-1,5 ani, după care miezul începe să rîncezească. Pentru a le reda savoarea, iarna, se poate pune miezul de nucă la înmuiat 5-6 ore în lapte călduţ sau în apă rece, timp de 10 zile.