Copilaşi din lumea toată,
Ştiti voi cum se roagă mama
La icoană-n orice seară?
Nu ştiti?-Sigur, n-aţi luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi
Îaintea Maicii Sfinte,
Îşi şopteşte-n blânde şoapte
Rugăciunea ei fierbinte.
Uite-aşa se roagă mama:
"Maică Sfântă Prea Curată,
Vezi ce frumos dorm dânşii!
Ei îmi sunt averea toată
Pentru ei din greu mă zbucium,
Pentru ei traiesc pe lume
Şi îndur atât noianul
De durere fără nume.
I-am culcat...Şi-acum spre Tine
Vin încet, să nu mă vază,
Şi te rog, Măicuţă Sfântă
Să cobori o rază blândă
Raza bunătăţii tale
Printre blondele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele
Şi nici pleoapele muiete.
Şi le adu-n suflet raiul
Liniştit al vieţii Tale;
Şi mi-i fă, în zorii zilei,
Când o fi ca să se scoale
Să-i văd blânzi, cuminţi şi veseli
Îndreptând spre mine paşii
Cum îi îndreaptă spre Tine
Colo-n cer, sus, îngeraşii.”

Eminescu - RUGĂCIUNEA UNEI MAME

La mulți ani, femeie!

E ziua ta femeie, tu pasăre măiastră,
Azi lasă întristarea să bată la fereastră,
Nu-i mai deschide, las-o să strige în neștire,
Azi este despre tine și sfânta ta menire!

Dezbracă-te de gânduri, de tot ce te apasă,
Și uită-te-n oglindă, zâmbește, ești frumoasă,
Nu te-ndoi de tine, de forța ce ți-i dată,
În tine crește viața, iar viața-i lumea toată!

Ai riduri? Ți le poartă cu drag și demnitate,
În ele stă povestea durerilor purtate
Și-a lacrimilor curse de dor, sau bucurie,
Din grijile de mamă, bunică sau soție!

Privește la o floare, ea seamănă cu tine,
De nu-i udată moare, de-o îngrijești revine,
Sau spre copacul care îngenuncheat de vânt,
Se scutură de frunze, dar nu stă la pământ!

Primește bucuria ce-ți este destinată,
Și lasă-te de soare, de Cer îmbrățișată,
Întâmpină-ți copiii, cum faci mereu, zâmbind,
Chiar dacă poate astăzi, sărbătorești muncind...

Licuța Pântia