Motto: Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil Aș da orice pe lume să redevin copil
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci Te duci, copilărie, și nu te mai întorci
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist S–au inventat claxoane, adio zurgălăi Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi
Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini Te duci, copilărie, și devenim haini
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei Te duci, copilărie, pe toate mi le iei
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera Te duci, copilărie, cu fericirea mea
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc Iar după bătălie mergeam să bem un suc Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi Te duci, copilărie, și devenim mai răi
Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș Iar cel mai bun prieten era un cățeluș Eram atat de veseli fugind prin porumbiști Te duci, copilărie, si devenim mai triști...
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus Acum la doctor mergem, plecându-ne umili Te duci, copilărie, și devenim fragili.
Radu Pietreanu
_________________ Andrei - Gargarelul-Rege
|