Avea bunica mea de toate: Avea o prispă cu mușcate, Avea fântână, pâine, sare, Avea putere și răbdare. Avea credință și iubire Și-un dor nespus de nemurire, Avea un cal la o căruță, Și lapte bun de la văcuță. Avea povești nenumărate Și cântece nemaicântate, Și le spunea adeseori La clacă și la șezători. Avea o sobă, un vătrai, Avea și gura ei de rai. Nu mai găsesc ce a lăsat, Căci satul s-a modernizat: Nu mai zăreşti ca altă dată La geamuri floarea de mușcată, Văd atârnate la balcon: Begonii și rhododendron, Fântâna e necurățată, Căci se consumă apă plată. Văcuțe sunt puține-n sat, Bem lapte pasteurizat. Căruţe vezi foarte puţine, Dar te-întâlneşti cu limuzine. Nu mai există șezători, Cu basme și cu ghicitori, Pe potecuţa spre vecini Crescut-au spini şi mărăcini Căci avem facebook și așa Știm noi a socializa... Nu mai avem deloc răbdare, Bisericile sfinte-s goale, Porunca dată, să iubim, Deloc nu ne-o mai amintim! Bunico, satul de poveste Azi îl vedem, dar nu mai este...
_________________ Nic - Eu si Gargarita mea
|