Venea în fiecare seară O blondă înaltă, senzuală, Cu chip rotund, De pus în ramă, Misterioasă, punctuală, Mereu tăcând.
În zori, se strecura discretă, Fermecătoare și cochetă, Grăbită, lunecând pe trepte, Fără ca ochii să-i indrepte În urmă, Unde-un june, ce-ntunericul alungă, O urmărește coborând, C-un zâmbet trist și clocotind Sperând că-n fiecare mâine, Pe ea în brațe o va ține.
Dar ea dispare-ntotdeauna, La orizont pierzându-și urma Și până pe-nserat nu știi De-a fost aievea sau tu ții De-a visului magică vrajă.
Crede-n ce vezi, Că-ți e totuna! Junele-i mândru astru-n zi, Iar ea e luna.
_________________ Jeni - Gargarita dintre Astre
|