Cum sambata am trecut prin Horezu, nu se putea sa nu imi si cumpar ceva:







Aceste doua vase sunt primite de la parintii mei cu ceva vreme in urma:





Monica, sper ca nu te superi ca am adus si eu aici aceste fotografii.
Va pup.


Dimpotriva, Abriela, ma bucur ca acest topic s-a imbogatit.

Multumesc Monica si ii multumesc si prietenei tale care a trimis aceste imagini. Si eu iubesc ceramica si am si cateva la care tin mult. Imi place tare mult si conceptul de "o gradina-ntr-un ghiveci", ma refer la cele care pot gazdui mai multe tipuri de flori.
Ma gandeam ca, vazand prima imagine, putem avea si ghivece pentru orhidee, stiut fiind faptul ca la aceste flori radacinile trebuie sa fie la vedere.


Letitia, eu tin orhideea Vanda intr-o vaza de sticla.

Vazand aceste imagini m-au cumprins doua sentimente: unul, de bucurie sa vad ca inca mai sunt artizani la noi in tara ca sa faca asemenea opere de arta si... nostalgie. Nostalgie, pentru ca in ziua de astazi, lumea in marea ei majoritate nu mai apreciaza un lucru de mana, un artizanat, oricare ar fi el.
Voi va mai amintiti cum prin anii ´80 era o moda asa sa zic "romaneasca", cam toata lumea avea in bucatarie macar o farfurie suspendata pe un stergar, prin casa acele mileuri rosii, de asemenea de la Artizanat. Acum, predomina asa o moda "moderna", fara prea multe artizanaturi sau deloc. Acelasi lucru se intampla aici in Mexic, unde abunda tot felul de minunatii artizanale. Si eu am cumparat cateva farfurii cand am fost in Romania. Inca n-am avut timp sa le pun prin casa, dar mi-au placut foarte mult.

Iti multumesc Monica pentru ca ne-ai oferit aceste imagini, sunt minunate.
Salutari tuturor si o zi buna.

Deosebite.

Abriela, ce imagini frumoase ne-ai adus! Sunt sigura ca iti vor impodobi atat de frumos casa. Pupici.

Danuta, stiu, si pe mine ma cuprinde nostalgia, cand vad ca lumea renunta tocmai la cele mai frumoase meserii. Eu am ramas (neplacut) surprinsa cand am vazut ca s-a inventat masina de cusut direct modelul pe hainele populare (nu ii stiu denumirea exacta, insa avea un display, in care selectai modelul dorit - erau mai multe, puneai intr-un capat panza gata facuta fusta sau bluza si firele, si in maxim jumatate de ora era deja cusuta). Poate ca este o varianta mai usoara modalitatea aceasta de automatizare a muncii umane, insa, pe vremea bunicii mele, fetele, pana sa se marite trebuiau sa isi coase singure nu stiu cate randuri de haine si sa teasa in razboi covoare, prosoape. Imi povestea bunica mea ca era o adevarata concurenta, cand mergeau la sezatoare si se laudau cu cate un model nou. Important este totusi ca inca se mai lucreaza astfel de minunatii, nu conteaza daca chiar si automat si chiar si daca doar pentru muzee sau pentru cantaretii de muzica populara. Iar din olarit, sincer nu cred ca mesterii aceia lucreaza pentru bani, pentru ca cei cativa lei cu care se cumpara cate o farfuriuta pe care ei o executa cu atata efort... Ramane doar placerea de a face meseria.
Pupici.