Post-scriptum abr. P. S. - s. n. adaos (ocazional) la o scrisoare după semnătură. (< lat. post scriptum)

Am mai vazut pe forum, forma "a scrie" la persoana a doua singural, simplu scri. Eu stiam ca se scrie cu doi de i, tu scrii. Ma insel?

Se scrie scrii in urmatoarele situatii:
1 - la modul indicativ, prezent, persoana a doua: tu scrii
2 - la modul conunctiv, prezent, persoana a doua: tu sa scrii
3 - la modul gerunziu plasand cei doi de i in interiorul cuvantului: scriind.

Deci, Onuta, corect este cum scrii tu.

in continuare = corect
incontinuare = incorect

de asemenea = corect
deasemenea = incorect

Mi se pare urat si nedemn ca pe Dumnezeu sa il scriem prescurtat (asa cum am vazut scris, de mai multe ori: D-zeu). Am ajuns de ne este sila sa ii scriem numele?

Cateva cazuri in care se foloseste virgula:

- inainte de o conjunctie adversativa (dar, iar, ci)
- inaintea unei conjunctii conclusive: (asadar, asa ca)
- inaintea unei circumstantiale de cauza: Nu a ajuns la timp, pentru ca ...
- inaintea unei propozitii consecutive: A mancat atata de mult, incat nu mai putea sa se miste...
- pentru a desparti o propozitie concesiva de restul frazei: Chiar daca / Desi / Cu toate ca stia raspunsul, el refuza sa vorbeasca.
- pentru a desparti o conditionala de restul frazei: Daca nu risti, nu castigi.
- pentru a desparti o propozitie incidenta de restul frazei: Copiii, spunea cineva, se nasc toti cu ochii albastri.
- pentru a desparti o apozitie de restul propozitiei: Mihai, fiul lui Cristi Maftei, are 9 ani.
- dupa un substantiv in cazul vocativ: Dana, vino aici!
- dupa o interjectie: Vai, iar am uitat banii acasa.
- inaintea pronumelui relativ "care", atunci cand acesta este folosit pentru a adauga o informatie suplimentara: Copilul, care pana atunci statuse linistit, incepu sa dea semne de nerabdare.

Cazuri in care nu se foloseste virgula:

- inaintea pronumelui relativ "care", atunci cand acesta este folosit pentru a oferi o informatie relevanta: Elevii care nu poarta uniforma nu vor fi primiti in scoala.
- inaintea unei conjunctii copulative: Nu am mancat si nici nu am baut nimic toata ziua
- nu se despart prin virgula subiectul si predicatul;
- nu se despart predicatul si complementul direct sau indirect;

Exista si o povestioara pe tema asta.
Un barbat era banuit pentru nu stiu ce mare nelegiuire. Dus in fata imparatului, sunt prezentate faptele, care il incriminau, el neputandu-si dovedi nevinovatia. Ca urmare imparatul dicteaza verdictul:
Sa se ierte nu se poate, sa se condamne la moarte!
Un intelept de la curte, stiind ca individul era nevinovat, doar prin mutarea unei virgule a reusit sa il salveze pe barbat:
Sa se ierte, nu se poate sa se condamne la moarte!
Prin urmare o virgula poate salva viata unui om.

Costi, interesanta povestioara. Multumesc.

Costi, nu pot decat sa iti multumesc pentru aceasta lectie.
Semnez: campioana in pus virgule gresit.

Verbul a trebui este invariabil, insemnând că forma rămâne aceeaşi la orice persoană. Exemplu: conjugarea verbului la indicativ prezent:.
eu trebuie
tu trebuie
el/ea trebuie
noi trebuie
voi trebuie
ei/ele trebuie

Formele "o să trebuiască", "eu trebuiesc" nu sunt corecte.

Se scrie si se pronunta corect Mai am paisprezece (sau saisprezece) zile de concediu.
si nu
Mai am patrusprezece (sau sasesprezece) zile de concediu.
Din punct de vedere gramatical, cele doua numerale fac exceptie, fiind singurele in limba romana scurtate cu o silaba, in locul acesteia aparand un i semivocalic. Trebuie sa stim, insa, ca doar aceste forme de numeral sunt acceptate in limba literara.

Celelalte numerale, unsprezece, doisprezece, cincisprezece, optsprezece etc. pastreaza forma nealterata in scris.

Alte constructii, preluate din limbajul popular si care circula intens in exprimare, sunt: “unspe” sau “unspece”, “doispe” sau “doispce” etc. Nici aceste forme de numeral nu sunt acceptate in limba literara.
http://www.emaramures.ro/stiri/42163/LECTIA-DE-GRAMATICA-Cum-e-corect-paisprezece-zile-sau-patrusprezece-zile-