Cum explicati copilului cand plecati la munca in strainatate? by Lamaita Ghilaciu (136 mesaje), la 19-06-2008
Am vazut la televizor, am citit in ziare, dar nu credeam ca este posibil ca un copil sa se alieneze dupa ce parintii l-au lasat in grija bunicilor si au plecat in strainatate ca sa munceasca. Cred ca este important cum ii transmitem aceste informatii. Eu am un caz concret, in acelasi bloc si m-a intors pe dos.
Replica: Unui by Lucia Marina (218 mesaje), la 19-06-2008 copil care este insetat de afectiune trebuie sa ii explici de ce faci acest gest, de ce il lasi in grija altor rude care il iubesc. Nu trebuie sa il minti ca te intorci peste doua saptamani cand tu ai de gand sa te intorci peste 7 luni. Trebuie sa comunici cu el, constant, sa ii dai asa cum dai unei pasari insetate apa, un semn de afectiune, sa arati ca ii porti grija. Parerea mea. Altfel scrii un doliu mare in acel suflet.
Replica: Oare by Stanoiu Constantin (257 mesaje), la 21-06-2008 ce o fi in mintea lor cand vad ca raman fara parinti?
Replica: ?, by Rosculet Adnana (264 mesaje), la 21-06-2008 
Replica: Sa te by Laura Brasoveanu (912 mesaje), la 22-06-2008 fereasca Domnul sa faci radiografia unui copil a caror parinti au ales sa lucreze in strainatate...
Replica: Ce-o by Doi na (576 mesaje), la 22-06-2008 fi si in inima bietelor mame care trebuie sa isi lase pruncii in tara, iar ele sa plece la munca in afara tarii?
Replica: Sau by Doi na (576 mesaje), la 22-06-2008 a tatilor ce nu-si pot vedea copiii crescand...
Replica: Cred by Laura Brasoveanu (912 mesaje), la 22-06-2008 ca o situatie similara se creaza cand tatal-militar de cariera este detasat in strainatate.
Replica: Va by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 23-06-2008 explic eu cum este in ultima situatie descrisa de tine, Laura. Sotul meu, militar, este plecat in Irak in misiune. Sa va spun ca nu are stare? Ca abia asteapta sa se intoarca? Ca duce dorul baiatului de nu mai poate? Ca vine aproape zilnic la internet (desi are mult de mers, la niste temperaturi de peste 40 de grade) numai ca sa-l vada? Ca cel mic il striga in somn cu toate ca abia implinise un an cand a plecat? Este greu. Acum ma gandesc cum va reactiona cand va veni. Trag nadejde ca puternica legatura pe care o aveau cei doi barbati din viata mea nu s-a erodat in aceste sase luni (cei doi barbati, adica sotul si baietelul meu).
Doina, mi-au dat lacrimile cand am vazut fotografia postata de tine.
Replica: M-am infiorat by Anca Lungoci (364 mesaje), la 24-06-2008 si m-am emotionat. Cat de dureros este, Ioana. Dureros pentru tata care face acest efort supraomenesc pentru a-si ostoi dorul, infiorator de greu pentru tine, iar de Mihaita... Este prea mic ca sa simta trauma despartirii. Bine ca totul ia sfarsit in august si lucrurile intra pe fagasul lor normal.
Replica: Stiti by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 24-06-2008 ca subiectul este dezbatut mereu la TV. De cate ori vad, plang. Eu nu concep asa ceva. Am trecut prin multe greutati, nu aveam casa (sora mea a vrut sa-mi infieze prima fata), dar nu am renuntat la copil nici o clipa. Unde dormeam eu, dormea si ea, nu mancam eu si ii dadeam ei. Poate ca acum, pentru acele fapte, copilul meu ma rasfata si-mi permit sa traiesc mult mai bine ca altadata. De cate ori imi aduc aminte, ochii imi lacrimeaza. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest copil minunat care are grija de mine.
Replica: Stiu, by Veronica Ene (179 mesaje), la 24-06-2008 Tereza la ce te referi, dar, vezi tu ca viata nu da tuturor alternative. Nu sunt de acord cu mama care isi lasa repede copilul in grija altcuiva ca sa fuga repede dupa sot, - nu cumva acesta sa se incurce pe la munca in strainatate cu altcineva. Si nici cu tatal care face acelasi lucru din acelasi motiv. Dar exista si cazuri extreme si trebuie sa ii intelegem. Cand datoriile se aduna, cand nu stii pe la ce usi sa mai bati ca sa te angajeze, normal ca oamenii aceia incearca in strainatate pentru ca unii din cei cunoscuti de ei au reusit. Si pleaca, dar nu isi iau si copilul/copiii, ca nu stiu ce ii asteapta acolo, ce conditii de locuit vor avea, daca si gasesc de lucru etc. Unii chiar nu gasesc de lucru, ori gasesc de munca, dar nu au conditii, sau le au pe amandoua, dar daca isi aduc copiii cine are grija de ei?
Nu as vrea sa fiu in sufletul unora dintre cei plecati afara. Din cat castiga, se gandesc la cat sa trimita acasa, la copii, la parinti... si mai sunt sfasiati si de doruri...
Iar despre tinerii plecati in misiuni in Irak - nici nu vreau sa aduc vorba. Mi se incranceneaza carnea pe mine de durere numai cand ma gandesc la ei. Ioana, esti o puternica (nu degeaba spunea asa Alexandra despre tine) daca l-ai lasat pe sotul tau sa plece acolo.
Replica: Este, by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 24-06-2008 foarte dureros. Dar copilul acela ramane marcat pe viata. Macar un parinte sa ramana cu copilul. Nu-mi spune mie de neajunsuri, eu am patimit ce altii nici nu-si pot inchipui. Dar copilul nu merita sa ramana singur, orice s-ar intampla. Dragostea de mama este groaznica. Durerea din sufletul lui va ramane tot restul vietii.
Cat despre Ioana, ce sa zic? Este o femeie mai mult decat puternica; spuneam intr-un alt topic de acea putere pe care o aveam in noi, ca ni se da mai mult decat putem duce, dar trecem peste toate.
Nu vreau sa mai zic nimic. In general, eu nu vorbesc despre ce ma doare, nici macar nu gandesc acele lucruri, mi-e frica sa le gandesc, caci s-ar putea ca durerea sa se transforme in nebunie.
Replica: Eu by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 24-06-2008 nu am scris ca sa ma plang. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt tanara, sanatoasa si le rezolv pana la urma pe toate. V-am simtit insa ca pe prietenele mele de suflet cand v-am scris ca sunt obosita. Bica a intuit foarte bine cauza si m-a imbarbatat, la fel ca voi toate. Ce-ai spus tu, Tereza ca ni se da mai mult decat putem duce este foarte adevarat, dar asa suntem noi femeile construite sa putem rezista la toate greutatile vietii.
Copilul meu este inca mic, va avea o perioada cand va fi mai greu sa se reacomodeze cu tati, dar stiu ca va fi bine. El a plecat pentru ca asa este serviciul, ca banii sunt infimi, chiar nu merita acest sacrificiu.
Replica: Cred by Martis Liliana (87 mesaje), la 24-06-2008 ca faci ca soldatii:
tai zilele pana la liberare.
Replica: Te by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 24-06-2008 admir, Ioana.Si va doresc sa fiti impreuna si fericiti cu copilul vostru.
