Daca baile de lapte si miere au intrat in istorie odata cu frumusetea Cleopatrei, utilizarea mierii in ingrijirea parului apartine reginei Anne a Angliei, in timp ce masca faciala cu miere era folosita de ducesa du Barry. Prin proprietatea de a atrage si a retine umiditatea, mierea este un hidratant natural ce intra in compozitia produselor cosmetice hidratante: creme, lotiuni, sampoane, balsamuri. Prin efectul antiiritant este utilizata pentru pielea sensibila si produsele de ingrijire a sugarului. PH-ul acid al mierii are avantajul mentinerii aciditatii normale a pielii.
Retele cu miere sunt indicate mai ales pentru tenul uscat.
Masca tonica: 1 lingura miere, un albus, o lingurita glicerina, 3 linguri de faina de orez
Lotiune emolienta: o lingurita miere, o lingura ulei de masline, o jumatate de lingurita suc de lamaie
Lotiune demachianta: 1 lingurita ulei de masline, 1 lingurita miere, 1 lingurita otet de mere se aplica amestecul pe fata, se lasa 15 minute, se indeparteaza cu apa calduta.
Masca antirid: 2 linguri iaurt, 1/2 lingurita miere, 1/2 lingurita suc de lamaie, 300 UI vitamina E.

Administrare orala:
Laxativ, energizant, afectiuni hepatice si ale tubului digestiv: 1 lingura de 3 ori pe zi. Preeclampsie: 3 lingurite miere diluata de 3 ori pe zi; sedativ: 1 lingura
Aerosoli, gargara cu solutie 30% plus 100 g intern pe zi, in afectiuni respiratorii si din sfera ORL.
Aplicatii locale ca atare sau pansamente impregnate cu miere in dermatologie si tratamentul infectiilor de parti moi, plagi, arsuri gr I si II.

Efecte secundare si contraindicatii
Fiind o solutie concentrata in zaharuri, mierea inhiba Streptococus mutans, bacterie implicata in formarea cariilor.
Ca orice produs al stupului mierea poate da reactii alergice din cauza continutului de polen.
Datorita indicelui glicemic mare (55), mierea este contraindicata diabeticilor.
La copilul in varsta de pana la 1 an PH-ul gastric este ridicat, sporii de Clostridium botilinicum se pot transforma in forme vegetative secretoare de toxina botulinica generatoare de toxiinfectii alimentare deosebit de grave. De aici contraindicatia administrarii mierii pe cale orala pana la un an.
Inca din antichitate este cunoscut faptul ca, in anumite regiuni, mierea poate da intoxicatii grave datorate substantelor toxice din florile vizitate de albine. Este cazul coastei de est a Marii Negre unde graianotoxinele prezente in speciile de rododendron, cea mai nociva, care blocheaza canalele de sodiu, inducand efecte cardiotoxice: brahicardie, blocaje atrioventriculare cu risc letal.