Draga Ralu,

Am suferit si eu de atacuri de panica pe care le resimteam cu dureri in piept si in spate sub omoplati, care imi taiau respiratia de parca eram in infarct.
Atacurile au tinut la inceput 2- 3 minute si incet, incet am ajuns la 20-30 de minute. Se declansau la cateva secunde
dupa ce beam vin dulce, sucuri dulci, mancare cu curry, piper si alte condimente.

Nu am facut nici un fel de tratament.
La ora actuala pot manca si bea orice imi doresc la orice ora.
M-am autotratat. M-am hotarat sa nu le mai am. Mi-am vorbit cu voce tare, dar si in gand si tot timpul m-am autosugestionat ca nu mai am atacuri. Mi-a luat cateva luni, dar treptat acestea au disparut. Sunt multi ani de cand nu mi s-a mai intamplat.

Vorbeste cu tine insuti cand esti singura acasa si spune-ti ce te doare si de ce simti o adanca tristete.
Promit ca-ti va trece si nu vei baga de seama. Nu chema atacurile inapoi, gandindu-te la ele.

Ai sa fii bine, ai sa vezi.

Lia, draga mea, iti multumesc mult pentru aceste randuri, dar mai ales pentru incurajari.
Deocamdata nu se stie sigur daca chiar am avut aceste atacuri de panica sau daca nu cumva cauza este alta.
Dupa 10 zile de tratament pentru acestea, mi-am dat seama ca ma simteam mai rau imediat dupa ce luat tratamentul decat inainte. Asa ca, de la mine putere, am intrerupt tratamentul, nedorindu-mi sa ajung in situatia sa depind de cateva picaturi pentru a imi reveni.
Am mers din nou la doctor, iar cu si mai mult calm, am incercat impreuna sa punem cap la cap succesiunea de simptome si sa vedem care ar putea sa fie cauza. De la prima criza pe care am facut-o, mi-a ramas durerea de cap care, din pacate, nu mai trece, iar aceasta nu poate fi un simtom de atac de panica, ci are la baza o cauza fizica care o declanseaza.
In concluzie, am reusit sa ma programez pentru o rezonanta magnetica la creier si la coloana vertebrala, prin care speram sa se descopere cauza. Insa mai am de asteptat pana la sfarsitul lunii cand o voi face, datorita lungii liste de asteptare.
Intre timp, moralul mi l-am mai ridicat, un pic in fiecare zi, cos putin pentru ca imi amorteste si mana dreapta, dar este bine asa, simt ca imi este mai bine.

Te imbratisez cu mult drag, tot de pe meleaguri straine.

Sa vie sanatate la tine, Ralu.

Ralu, din cate stiu porti ocheleri (am vazut in fotografii), ai facut de curand un control? Din cate stiu, daca se modifica dioptria sau mai stiu eu ce da dureri de cap. Sper sa-ti rezolvi cat de curand problemele de sanatate.

Cat imi doresc sa fii sanatoasa! Ralu, multa sanatate! Daca este nevoie, iti trimit si de la mine.

Maria, iti multumesc pentru gandul frumos. Controlul la ochi l-am refacut chiar acum un an si mi-a schimbat lentilele cu altele mai mici, pentru ca intre timp se corectase vederea. Ochelarii ii am doar de distanta, pentru aproape nu am probleme.

Roda, iti multumesc din suflet, conteaza mult.

O calda imbratisare pentru fiecare, in parte.

Cu ceva ani in urma si eu am avut cateva episoade de atac de panica. La mine veneau pe fond de stres sau suparare. Si mie ca si tie imi amortea mana. Am mers la medic si am luat pastilele foarte putin timp pentru ca eu nu aveam acea stare decat atunci cand ma suparam. Ajungeam chiar sa nu mai pot respira, parca ma strangea ceva de gat. Dar capul nu m-a durut, ceea ce ma duce cu gandul ca la tine, Ralu nu cred ca este atac de panica.
Insa nu te descuraja, trebuie sa ai incredere ca iti vei reveni. Ceea ce conteaza cel mai mult este sa ai moralul ridicat.
Stiu asta din proprie experienta.
Acum 2 ani inainte de Craciun am fost declarata suspecta de cancer de col. Imediat am simtit ca s-a prabusit cerul peste mine. In mintea mea s-a facut o fractiune de secunda un imens intuneric. Imediat insa mi-am adus aminte ca fata mea are nevoie de mine, ca este intr-o perioada dificila cand trebuie sa-i fiu alaturi si n-o pot lasa de izbeliste. M-am scuturat bine si de a doua zi am inceput cu constiinciozitate tratamentul prescris de medic. Imi spuneam in fiecare zi ca nu am nimic, sunt sanatoasa si ca lucrurile se vor rezolva. Exact la 1 an am repetat analizele: perfect sanatoasa. Am multumit lui Dumnezeu ca a fost langa mine si nu m-a lasat sa cad, familiei care m-a sprijinit si m-a incurajat si mie ca nu m-am lasat prada disperarii.
Asa ca: noi toate suntem langa tine si te sustinem si cu siguranta ajutata si de familia ta si de minunea ta de ingeras vei reusi sa treci peste perioada grea.
Te sarut si sunt cu gandul la tine.