Vreti sa ne cunoastem?

Neagu Marcela

Ciuscoiu Georgeta scrie:

Asa surazatoare cum o vedeti si eu am probleme cu ea. Si este foarte rau cand vezi cat de rai pot fi unii copii. Un vaccin facut cand nu trebuia are urmari: hiperactivitate, dislecsie, incapacitate loco motrica, deficit de atentie, plus o imunitate foarte scazuta la boli. In clasa intai am renuntat la serviciul pe care il aveam, am devenit asistent maternal si am lucrat cot la cot cu ea liniute, bastonase. Dupa doua saptamani hotarasem sa o retragem de la scoala, dar dupa o discutie cu un psiholog (in urma faptului ca nu putea scrie ii aparuse pete la ceafa) care m-a invatat sa lucrez cu ea si cu ajutorul doamnei invatatoare (dascal cum putini se mai gasesc in ziua de astazi) am renuntat la hotararea noastra.
Cu ajutorul unui medic am rezolvat cu imunizarea. Incapacitatea loco motrica am rezolvat-o (nu in totalitate) cu antrenamente timp de aproape un an la handbal (a fost batuta de doua fete la iesirea de la antrenament si a renuntat singura).
Dar sa nu credeti ca ea se simte inferioara celorlalti copii! Nu! Pentru faptul ca se crede frumoasa si descurcareata (si chiar este, imi face cumparaturi) si la fel ca ceilalti copii psihologul mi-a spus ca timpul le rezolva pe toate. Este un copil care daca il dai afara pe usa intra pe fereastra, nu arata a fi copilul pe care l-am descris mai sus.

Georgeta, eu stiu ca esti o mama deosebita, dar incearca sa-i fii Anei, in primul rand, prietena.

Neagu Marcela

Ciuscoiu Georgeta scrie:

Cele doua motate, Ana si Alexandra (fata aflata in plasament).

Cat sunt de frumoase! Felicitari si tie pentru ceea ce faci pentru Alexandra.

Neagu Marcela

Alexa, nici eu nu prea mai am cuvinte sa va multumesc. In primii ani ai copilariei adormeam rugandu-ma sa trezesc a doua zi cu o inaltime normala varstei mele. Pana am inteles in scurt timp ca nu voi fi ca ceilalti. Apoi imi propuneam sa ma operez la ochi, dar tratamentul si vizitele la Parhon erau destul de greu de achitat pentru parintii mei. Ma gandeam ca la maturitate voi avea un loc de munca si ii voi rasplati pe parinti cu o viata mai usoara la batranete. Nu a fost asa ci, din contra, am mai capatat si aceea boala urata care i-a facut sa ma vegheze nonstop. Am reusit insa sa scap aproape de crize si sunt tare bucuroasa. Din pacate sunt o multime de persoane cu probleme si mai mari de sanatate.
Sanatate lui Toni si sa nu mai plangem, da? Eu nu o mai fac de mult.

Neagu Marcela

Balan Daniela scrie:

Eli, tot ce exprima poza ta este caldura sufleteasca, acea caldura care te face o gargarita adevarata. Sunt incantata sa te cunosc. Din cate am intele, preferi sa iti spunem in continuare Eli, si nu Marcela. Asa este?
Georgeta, fetitele sunt minunate. Ma bucur sa te cunosc si pe tine.

Multumesc, Dani. Pe langa ceea ce ai lucrat tu eu chiar sunt o gargarita micuta de tot. Da, mi-ar placea sa-mi spuneti tot Eli si va multumesc pentru asta.

Neagu Marcela

RASA MARIA scrie:

Lenuta, te invidiez ca ai o soba la usa careia sa goblenezi!
Marcela, imi pare bine sa te cunosc. Nu-ti face probleme, frumusetea exterioara e trecatoare, cea interioara conteaza! Si tu ai mai multa decat altii.

Si mie imi pare bine sa te cunosc Marieta. Sanatate iti doresc, caci de ea este nevoie.

Bica Nistor · **Membru din:** 29 Dec 2007, 23:48 **Mesaje:** 2651 **Nume forum:**1

Eli, se pare ca iti este dat sa duci multe poveri in viata aceasta, dar gandul bun a triumfat. Atata timp cat esti increzatoare si esti constienta ca fiecare suntem trimisi de Domnul cu o misiune pe pamant si ca tu esti parte a acestui program, speranta nu te va parasi, iar oamenii se vor intoarce cu drag spre tine. Sper sa iti vezi si visul implinit si sa ai un serviciu permanent.
Te imbratisez cu drag de gargarita.

Bica Nistor · **Membru din:** 29 Dec 2007, 23:48 **Mesaje:** 2651 **Nume forum:**1

Georgeta, am avut mai multi copii ca Ana, de-a lungul generatiilor pe care le-am pastorit. Acolo unde a existat daruire din partea parintilor, rezultatele au fost uluitoare. Ma bucur sa descopar la tine simptomul lumea nu este o mostenire de la parintii nostrii, ci un imprumut de la copiii vostri.
Banuiesc ca Alexandra a fost o alta optiune pe care ai imbratisat-o la indemanul unui gand bun si a unei intuitii divine. Psihic vorbind, ea reprezinta, totusi, un reper pentru Ana, nu?
Sa stii ca pe timpul cand eram eu invatatoare nu se vorbea in termeni medicali despre acesti copii. Ei erau considerati doar inadaptati, iar cea mai mare implinire pe care am simtit-o, a fost clipa cand ii predam ciclului urmator (gimnaziu) fara nici o eticheta.
Vreau sa-ti semnalez ca o mamica a mers cu fetita ei la un endocrinolog din orasul meu (Dumnezeu sa-l odihneasca!) si acesta a trimis-o la Bucuresti pentru anume analize. Fetitei ii lipsea o enzima din organism (sau asa ceva) si stiu ca dupa ce i-a sosit medicamentul (de prin alte tari, cum era atunci), lucrurile s-au ameliorat vadit.
Probabil, stii, eu nu dau sfaturi, ci povestesc din experiente. Daca as mai stii ceva despre acea eleva sau mamica sa, as fi scris mai multe informatii aici.
Sa te bucure, amandoua, numai cu clipe frumoase!

Mona J · **Membru din:** 27 Oct 2005, 13:40 **Mesaje:** 2636 **Nume forum:**1

Eli si Georgeta, ma bucur sa va cunosc.
Fiecare gargarita are poveste ei speciala, iar faptul ca are cui sa se confeseze este un privilegiu pe care nu oricine il are. Ma bucur ca exista acest loc special care ne da forta sa mergem mai departe.
Va imbratisez cu drag.

Neagu Marcela

Bica, iti multumesc si tie pentru aprecieri. Este adevarat ca au fost in viata mea si momente urate, dar cu ajutorul celor dragi am trecut peste ele.
Sanatate va doresc tuturor.

Neagu Marcela

Mona J scrie:

Eli si Georgeta, ma bucur sa va cunosc.
Fiecare gargarita are poveste ei speciala, iar faptul ca are cui sa se confeseze este un privilegiu pe care nu oricine il are. Ma bucur ca exista acest loc special care ne da forta sa mergem mai departe.
Va imbratisez cu drag.

Si mie imi pare bine de cunostiinta, Mona. Asa este, fiecare dintre noi avem o poveste de viata frumoasa sau mai putin frumoasa. La un moment dat cred ca ma autocompatimeam cam mult, asta pana cand am inteles ca sunt boli mult mai crunte decat ale mele.
Te pup, Mona si sa uitam de necazuri.