Cum treceti peste... by Adina Jigaranu (170 mesaje), la 18-05-2008 o moarte neasteptata a unei persoane? Ma inspaimant, - numai intr-un cartier micut ca al meu intr-o saptamana: un copil a murit in accident de scuter, o vecina de peste drum, de 22 de ani, a murit in accident de masina, asta noapte doi tineri care trebuiau sa aiba nunta peste doua saptamani au fost luati, inainte, tot de pe scuter. Pe mine ma marcheaza enorm chestiile astea, mai ales ca sunt tineri care au o viata intreaga inainte si vor sa o traiasca. Cum pot famiile lor sa treaca peste asta?
Cum poate o mama sa treaca peste o moarte nevinovata?
Replica: Eu, by Doi na (598 mesaje), la 18-05-2008 nu prea pot sa iti raspund cum trebuie la intrebarea de mai sus pentru ca sunt foarte sensibila cand aud de moartea unor copii sau oameni atat de tineri. De aceea nici nu am trecut nici pe la topicul Roboticii...
Replica: Nu cred ca exista by Maria Nistor (5039 mesaje), la 18-05-2008 un raspuns decat credinta in Dumnezeu. Nu pot nici sa ma gandesc la asa o situatie.
Replica: Imi cer scuze, by Adina Jigaranu (170 mesaje), la 18-05-2008 nu am vazut topicul Roboticii. A fost o concidenta, topicul acesta cred ca se poate inchide.
Replica: In by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 18-05-2008 fata inefabilului, ma simt neputincioasa, Adina. Incerc sa evit cat pot dramele acestea. Ma implic cat pot de putin ca sa nu aflu amanunte, sa nu vad chipul celui care v-a trece... puntea. Umblu in varful picioarelor prin viata celor ce si-au pierdut pe cei dragi.
Am inteles-o pe Robotica cand a spus ca a plans (in ultima sa postare).
Mamica mea reusea mai mereu sa fie aproape de cei care treceau prin urmarile unei tragedii. Ii ajuta cu vorbe pe oameni. Nu stiu ce le spunea, dar parca nu mai erau asa de sfarsiti, dupa ce le vorbea oamenilor. Si bunica avea darul acesta. Dar, pentru ca mie mi-a fost intotdeauna teama de acest subiect, am evitat sa invat ceva.
Nu as vrea sa fiu in locul tau. Treci printr-o incarcatura emotionala apasatoare, daca ai gandit ca cineva te-ar putea ajuta, prin exemplul propriu, sa depasesti momentul. Noaptea care vine este o pauza in care subconstientul te va ajuta sa mai atenuezi socul.
Noapte buna!
Replica: Robotica by Bica Nistor (1427 mesaje), la 18-05-2008
povesteste, mai zilele trecute, trairile ei vizavi de o mare de adolescenti ce isi privegheaza colegii.
Topicul tau pune altfel problema si nu cred ca trebuie sa-l inchidem. Altfel inchidem in noi angoasele si nu vom reusi niciodata sa ne autodepasim prin intelegerea clipelor acestea nefericite.
Ca invatatoare, am condus un pui mic, elev ce abia pasise in primul lui an de scoala, la cimitir. Am trecut printr-un zbucium cumplit, desi ma credeam neimplicata si detasata de tragedie. Numai ca, a doua zi dupa inmormantare, am ajuns la spital cu iminenta de avort. M-au trecut din medic in medic, dar nimeni nu intelegea ce se intamplase. Un medic batran, m-a intrebat daca nu am avut o suparare mai mare. I-am spus despre puiul pe care-l inmormantasem impreuna cu parintii si i-am explicat ca nu am fost implicata afectiv, ca am incercat sa ma detasez de situatie etc, etc. Imi aduc si acum aminte cum m-a privit batranul lung si cum a ridicat degetul la tampla, demonstrativ. Apoi mi-a spus:
Sa tii minte, totul porneste de aici! Ceea ce vroia sa-mi transmita omul este ca nu putem spune ca nu suntem implicati pentru ca oricum creierul inregistreaza.
Ulterior, pe cand eram studenta, am invatat de la un profesor de psihologie cam ciudat, un lucru important. Este bine sa te implici pentru ca sigur creierul tau va inregistra mai putin socul. Faptul ca ai ajutat si te-ai implicat cum ai putut, micsoreaza cantitatea de adrenalina si ajusteaza serotonina, iar socul este mult atenuat. Asa ca, nu lua in seama sensibilitatea fetelor (foarte normala, de altfel) si procedeaza cum simti tu mai bine, Adina.
Si, vorba lui Doruletz: sa ai o noapte buna!
Replica: Adina, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 18-05-2008 cred ca eu scriam cand tu ai cerut inchiderea topicului si ai si postat, de aceea nu am vazut replica ta. Si eu cred ca nu trebuie inchis.
Replica: Daca by Patruleasa Jeni (185 mesaje), la 18-05-2008
crezi ca ajuta, incearca sa intelegi filozofia mea, dupa ce am incercat eu insumi sa inteleg astrologia, ritualurile inmormantarii la primele popoare, sa disec scrierile lui Lazarev etc.
Suntem veniti in aceasta viata cu un scop. Ades, dupa o viata nu il aflam. Uneori, mai avem de trait doar un pic dintr-o alta viata si ne intoarcem aici cat sa ne terminam misiunea (cazul celor ce mor foarte de tineri). Astrele ne spun de ce am venit si ne spun si cand plecam. Primele popoare sarbatoreau moartea cu bucurie - ea era doica care il lua pe mort si il ducea acolo unde ii era locul - in Lumina.
Asa ca, imi zic ca inefabilul (cum scrie Doruletz) este scris. Culmea, potrivit multor scrieri, cica ar fi scris chiar de noi!
Am o intrebare: cine a spus ca moartea este sfarsitul pentru cel plecat la Lumina?
Sufera el? Sau suferim noi, rupti de doruri, de remuscari, de disparitie? Mie, personal nu imi este frica de moartea mea. Dar, recunosc cinstit, in ciuda filozofiei personale ce ma ajuta sa trec peste multe momente tragice, mai detasat, - imi este frica de moartea celor dragi.
O noapte buna, Adina.
Replica: Oare by Silvia Har (697 mesaje), la 18-05-2008 moartea este nevinovata, Adina?
Noapte buna si de la mine.
Replica: Pentru Silvia by Adina Jigaranu (170 mesaje), la 19-05-2008 Prin
moarte nevinovata ma refeream la accidente, cand vezi un tanar plin de viata, sanatos si cu aspiratii peste aspiratii, - ultimul lucru la care te gandesti este ca peste o zi e in sicriu.
Incercam asa sa fac deosebirea intre o astfel de moarte si moarte voita.
Si eu mi-am pierdut fratele acum un an: avea 21 de ani si a fost alegerea lui. Cu asta te impaci relativ mai usor, cu totii aveam dreptul de a decide si dreptul de a ni se respecta hotararile, neintelese, stupide, logice sau cum ar mai fi ele.
Am vazut cazuri de mame care s-au afundat in religie, au murit "de suparare" sau au oftat si au trecut mai departe.
Avand in vedere ca am facut acest topic prea personal, lucru pe care o sa il regret sigur, tin sa mentionez ca aceasta este ultima mea replica de pe acest topic.
Life, Life
de adrian jigăranu (25.06.1985 - 09.11.2006)
http://agonia.ro/index.php/author/5849/index.html 10000, mama,
pana maine,
sa-mi iau tigari
si nu-mi ascunde iar algocalminul
ca disper
tu nu suferi de insomnii, mama,
nu vrei,
nu poti
sa ma asculti vorbind cu fratele meu
nenascut
nu plange, te rog,
nu aici,
nu acum,
te-a iertat,
atata tot
a trebuit doar sa-l invat
ca lumea nu e roz,
a trebuit sa-l invat ce e aerul,
credea ca totul e apa,
nu stia nici sa manance
da, e de filosofie,
n-o sa intelegi nimic.
chiar nu poti sa te duci singura la biblioteca?
o sa ne ierti?
promite-mi ca o sa ne ierti
o sa te uiti la telenovele
cu sonorul inchis, ca de obicei si o sa-ti treaca
mi-e rau,
adu-mi mancarea la pat si fa plicul de cafea
nu plange, mama,
de ce plangi?
stii doar ca s-a demonstrat matematic
cum ca o sa fie bine
2006-06-18
Replica: Suntem, by Rosculet Adnana (276 mesaje), la 19-05-2008 atat de vulnerabili in fata disparitiei celor dragi, dar, din fericire pentru noi, viata are un singur curs pentru noi: inainte! Cu cat privim mai mult in urma, cu atat vom uita sa traim. La ce ne foloseste jelirea? Sau, cui foloseste? Amintirea celui plecat este sacra inimii, dar mintea are capacitatea de a face viraje benefice pentru noi. Activitati noi, planuri noi... o reinnoire este tot ce ne cere organismul nostru ca sa poata depasi momentul.
S-a gandit, de pilda, cineva sa infiinteze o fundatie care sa-i ajute pe tinerii ce ar putea avea tentative sinucigase?
Replica: Se by Nicolae Orban (194 mesaje), la 19-05-2008 trece greu, de parca refaci Purgatoriul. La moartea baietelului nostru a fost doar durere, dar mai apoi a urmat Iadul. Sotia mea a facut depresie. Intotdeauna in familie exista unul mai puternic ce are capacitatea sa gestioneze primii doi ani. Nu stiu daca este mai puternic, daca are o scoala mai buna a vietii sau pur si simplu asa l-a lasat Dumnezeu. In familia mea, eu am fost suportul, iar goblenul - paleativ, la inceput si pasiune mai tarziu.
Replica: Inger fericit by Floare de colt (144 mesaje), la 19-05-2008 Nu ma jeli, nu sunt un mit
Sunt doar un inger fericit!
Sunt sus in ceruri sau pe mari,
Sunt steaua ce-a cazut din zari;
Sunt blandul lumii rasarit,
Sunt soarele ce-apune-n asfintit,
Sunt trilul pasarilor -n zbor,
Sunt apa rece de izvor!
Sunt ploaia ce se scurge dintr-un nor;
Sunt doar refrenul trist de cor;
Nu ma jeli, nu sunt un mit
Sunt doar LUMINA, n-am murit!
Replica: Sunt blandul lumii rasarit... by Alice Popa (248 mesaje), la 19-05-2008
Replica: Sunt sus in ceruri by Valery Antemie (768 mesaje), la 20-05-2008
Replica: In Ardeal exista o vorba: by Vasiliu Letitia (1516 mesaje), la 20-05-2008 "Nu da Doamne omului cat poate rabda".
Cine aduce durerea, aduce si alinarea, fiecare gaseste in el forta (sau in cel de alaturi) de a merge mai departe. Putini oameni gasesc cuvinte care alina durerile, dar nu si eu.
Replica: Trepte by Floare de colt (144 mesaje), la 22-05-2008 spre... Lumina.
