Dana, prietena draga, lamentez foarte mult situatia prin care treci, dar mai presus decat orice faptul ca ai pierdut un copil. Simt, asa cum spune Doi na, ca esti o fire puternica si vei reusi sa gasesti in tine resemnarea. Ii doresc multa sanatate prietenului tau si sper sa gaseasca in el puterea de a merge mai departe, dragostea ne salveaza din orice, iar voi aveti acest sentiment.
Iti doresc numai bine si crede in viitor. Cata vreme facem bine si suntem pozitivi, Dumnezeu ne va pregati un viitor mai bun.
Te imbratisez cu drag!

Am citit si recitit acest topic de multe ori, dar durerea pe care o simt acum nu o pot descrie. Astazi, 09 august 2010 l-am condus pe ultimul drum pe bunicul meu din partea tatalui. Ce am simtit? Cuvintele sunt prea putine pentru a descrie exact durerea pe care o simt acum, durere care, paradoxal, este imbinata cu o liniste interioara, liniste care nu stiu de unde privine: poate de la ideea ca bunicul meu este undeva unde durerea si suferinta nu mai exista.

Vreau sa-mi amintesc de bunicul meu asa cum a fost toata viata: vesel si intotdeauna pus pe glume si soti. A fost toata viata un copil mare, niciodata nu s-a lasat invins de durere si suferinta, intotdeauna a avut un cuvant de incurajare pentru fiecare dintre noi. Ii aud si acum vocea, aspra, dar in acelasi timp, blanda. Am fost prima lui nepoata si tot timpul ma alinta Crinule. Eu eram floarea lui, eram crinul lui frumos mirositor, cum ii placea sa-mi spuna mereu.

Odihneste-te in pace!

Condoleante, Cristina. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Sincere condoleante si din partea mea Cristina.
Dumnezeu sa-l odihneasca.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, Cristina.

Cristina, condoleante. Domnul il va odihni la dreapta lui pentru toate lucrurile frumoase pe care bunicutul tau le-a presarat pe pamant.

Condoleante, Cristina. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Condoleante, Cristina. Dumnezeu sa-l odihneasca.