Karmen, imi pare tare rau pentru pierderea Corei. Stiu ce exista in sufletul unei persoane ce isi pierde un prieten imblanit. Eu am pierdut cinci pana acum si de fiecare data am suferit ca dupa pierderea unui membru al familiei.
Si, la fel ca la tine, in viata noastra a aparut neprevazut Thor (i-am dat un nume predestinat in a-l tine sanatos si puternic, dar am uitat ca legendarul Thor a fost si o persoana cu multe probleme).
In 2004, Ax, unul din ciobanestii nostri germani a plecat dupa alte doua episoade de resuscitare. Avea 10 ani si o problema la inima, dar si o predispozitie spre obezitate (problema cu care se confrunta si stapana lui, motiv de vesnice diete). Am suferit mult, si la fel si Lady, lupoaica cu care el a impartit toata viata lui de caine inca din momentul in care l-am adus la firma.
Imi amintesc ca atunci cand l-am instalat in noua lui casuta de aici si s-a vazut singurel (departe de multii lui fratiori si de mama lui) si cu doi lupi mari (Donna si Ringo) ce il priveau deloc prietenos, a inceput sa se tanguie, asa ca am cedat impulsului si am mers la canisa politiei de unde am preluat-o pe Lady (initial ea a fost prima optiune, dar am renuntat pentru ca vroiam un baietel). Amandoi au crescut ca doi frati, dar si cu un accident major cand au devenit iubiti si Lady era sa moara. Timpul si-a urmat cursul, iar ei isi duceau viata avandu-se unul pe altul.
Lady, dupa disparitia lui Ax a devenit apatica, fara pofta de viata. Ii acordam atentie mai mult decat altadata, stateam mai mult cu ea, o ingrijeam suplimentar, dar degeaba. Parea ca vrea sa
plece dupa Ax.
La acea perioada facem voluntariat alaturi de Doina la adapost. Dupa ce am hranit puii, am observat ca unul zace in spatele usii tarcului cu ochii incetosati. Era un metis de malinois. L-am luat (presimitind ca sotul meu va fi de acord) si l-am dus la veterinar care dupa examinare m-a intrebat daca ii mai aduc multe
mortaciuni. L-am conjurat sa lupte impreuna cu mine pentru a-l salva.
Zilnic, o luna jumatate l-am dus la veterinar pentru tratament. Dupa aceasta perioada s-au vazut primele rezultate. A mai urmat apoi o perioada de inca o luna de carantina.
Ti-l prezint mai jos. Facusem o cusca special pentru el ce era asezata pe o terasa plina cu ghivece cu flori. Florile au fost jumulite de el, drept care le-am indepartat din acea zona pentru ca acestea sa mai avea o sansa de a inflori vreodata. I-am schimbat zgarda si lesa si am introdus un piron in beton pentru lesa (pentru ca a avut mai multe tentative reusite de a evada).
Mai jos, suparat ca nu ajunge la Lady pe care pe o auzea mereu latrand. Suparat era si cand ii vedea pe cei mici (Yuki si Rocky) plecand la plimbare.
Dupa doua luni si jumatate, i-a cunoscut in fine si pe cei mici, dar si pe Lady. Urmeaza dovezile:
Lady a revenit la viata si i-a acceptat lui Thor toate nazbatiile. Nici daca ar fi fost mama lui preadolescentul Thor nu ar fi avut parte de atatea dovezi de dragoste.
Il lasa sa se urce pe botul ei ca sa ajunga la mana mea. O alearga si o incita la joaca, iar ea ii face cheful desi o doare trenul posterior (il taraie) si nu mai este la fel de agila ca atunci cand era tanara.
Intre timp, tanarul Thor ne-a pus la treaba. Intrucat la toate masinile firmei a avut treaba cu sorturile (pe care le-a desfiintat si facut bucatele), dar si cu farurile, am fost nevoiti sa mai ridicam un gard in curte.
Deoarece intra in ateliere si camera paznicului de unde se aproviziona cu diverse obiecte pe care le ascundea in cusca si le distrugea, dupa care ni le scotea in cale ca sa le admiram, am realizat gratii la usi (vara este nevoie de aerisire in acele incinte).
Am inaltat tarcul lor intrucat reusea sa sara usor de acolo si incepea sapatul in gradina. Avea tendinta sa sara la vecin pentru ca auzea acolo latrand alti caini. Oricum aici se certa parte in parte prin gard cu ei. Asta in timp ce el topaia fara grija pe florile din gradinita.
Iata cum arata altadata curtea unde tronau Lady (prim plan) si Ax:
Acum imi este jena sa mai postez fotografii din acea zona.
Ori de cate ori il cert sfarseste prin a ma imbratisa. Este ditamai flacaul acum si este puternic asa cum i-am menit prin nume, dar uneori ma dezechilibreaza. Cu cat il cert mai tare, cu atat se lasa mai jos si apoi cu piciorele in sus ca sa imi arate obedienta.
Aici, suparat pe gardul ce-l desparte de mine:
Semnul de pe nas este achizitie recenta si nu stiu de unde il are. Nu a vrut sa imi spuna.
M-a intrebat cineva daca nu am gasit pe cineva care sa il adopte ca sa scap de el. I-am raspuns ca de cand l-am cipat pe numele meu, l-am cipat si in inima mea pe Thor si mi-l asum.
Ii doresc ca Linda sa te bucure cu sanatatea ei, ca de rest are ea grija.
Ii alint incet buba de la burtica (desi cred ca deja a trecut).