Recent o batranica de 98 de ani pe nume Irene a murit, dar dincolo de banalitatea acestei morti Irene, in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, fiind de etnie germana, a cerut permisiunea sa lucreze in Lagarul de concentrare pentru evrei din Varsovia ca si croitoreasca sau femeie de servici. Mai tarziu s-a dovedit a avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentii marsave aveau nazistii cu copiii evreilor. Asa ca, zilnic, ea scotea copiii supusi pieirii intr-o cutie de unelte sau un sac de panza groasa (pentru copii mai mari) pe care le cara cu ea intr-un carucior. De asemenea, mai avea un caine dresat sa latre ori de cate ori era nevoie sa intre si sa iasa din lagar, dar mai ales pentru a latra ca sa acopere scancetele copiilor ascunsi in carucior. Soldatii nu banuiau nimic pentru ca era germanca si nu aveau nimic importriva cainelului. In tot acest timp ea a reusit sa smulga din gheara mortii 2500 de copii sau bebelusi. Totusi ea a fost prinsa si a fost batuta cu bestialitate de compatriotii sai, fiindu-i rupte in bataie si bratele si picioarele.
Irene a tinut o evidenta a tuturor copiilor salvati de ea, carora le scrisese numele intr-un jurnal inchis intr-un borcan si ingropat in spatele casei ei. Cu ajutorul acestuia ea a incercat sa localizeze parintii copiilor care au supravietuit la sfarstiul razboiului si sa le reuneasca familiile, dar majoritatea fusesera ucisi in camerele de gazare naziste. Astfel ca toti copiii care au fost salvati de ea au fost plasati in familii adoptive sau case de copii.
Anul trecut, Irena a fost nominalizata pentru Premiul Nobel pentru Pace pentru anul 2007, dar nu a fost aleasa ca si castigatoare. In schimb, a castigat un anume domn pentru un banal slide show legat de Incalzirea Globala. Este greu sa faci un slide show, nu? Cu atat mai greu sa salvezi 2500 de suflete nevinovate. Lumea este cu susul in jos! Adevarata valoare nu se mai recunoaste!
Acest mesaj este un semnal de alarma si un omagiu adus celor care au murit fara a avea vreo vina, pentru cei care considera Holocaustul un "mit" care nu a existat vreodata, dar care pare a se repeta.

Dani draga, ce emotinant!
Multumesc.

As spune cat de contemporana cu noi lipsa de valori ce se accentueaza.
Dani, chiar nu stiam nimic despre Irena Sendler.
Putini ca ea... Cu exceptia gargaritelor.

Este un subiect, care, numai citit iti vine greu sa intelegi ca totusi a fost o realitate Auschwitz. Ca sute de mii de nevinovati au murit. Pentru ce?
Dar au existat si persoane cu suflet mare si un exemplu este chiar aceasta femeie care a pus viata ei in pericol si nu s-a gandit decat a salva cati mai multi copii si nu la cea proprie. Si cat de putin a fost apreciat acest lucru.

Pe aceasta tema, filmul, La vita e bella (in varianta lui originala) sau Life is Beautiful, a luat premiul Oscar (l-a avut in rol principal pe Roberto Benigni). Un film ce combina cruda realitate a lagarelor de concentrare cu viata frumoasa a unui cuplu. Pentru cei care nu au vazut acest film sa stiti ca merita vazut.

Ai dreptate, Anca. Un film deosebit. L-am vazut de doua ori si ce e stedescris in el este doar un mic procentaj din ceea ce a fost cu adevarat. Cat a suferit acest popor care si in ziua de astazi isi plange victimele, cati copii ucisi cu bestialitate, cate sacrificii omenesti pentru a satisface dorinta unui dezechilibrat mintal. Ma cutremur cand imi vin imaginile in minte vazute la TV, cea mai sfasietoare realitate facuta de mana unui om. Speram doar ca viitorul sa nu aduca nimic din ce a fost si ca aceasta "lectie" nu se va repeta. In fata lui Dumnezeu suntem egali, - noi de ce sa facem diferente?

Nepoata mea a fost acum doi ani intr-un schimb de experienta intre scoli, si a vizitat lagarul de la Auschwitz.
Fotografiile m-au lasat fara cuvinte. Daca vreti va pot arata cateva imagini.

Georgeta, eu as fi curioasa sa vad fotografiile.

O fotografie cu o doamna cu o inima de aur!

Dani, am primit si eu mail-ul cu ceea ce ne-ai prezentat tu si l-am trimis tuturor colegilor si prietenilor mei pe care ii am in lista de adrese tocmai pentru a lua aminte si a nu se mai repete aceste orori.
Georgeta, astept fotografiile.

Am observat ca cruzimea, sadismul, inexistenta unei sanatati mintale sunt tare inca de la inceputuri (vedeti exemplele de la Sinaxar, postate de Sonia). Se presupune ca fiecare epoca ne umanizeaza din ce in ce mai mult, dar iata ca dupa atat timp, un Auschwitz este ades prezent la stirile de la ora 17. Intr-o forma la fel de brutala numai ca este raportat la un singur individ.
Georgeta, astept si eu fotografiile despre care vorbesti. Multumesc.